Cine vrea să retrăiască farmecul sâmbetelor de altădată o poate face printr-o deplasare în zona Mehala, la celebrul „Ocico” de pe vremuri. În urmă cu 20-30 de ani, mulți timișoreni își cumpărau de acolo blugi, geci, tricouri, pantofi, treninguri și cam tot ce era nevoie pentru a se înțoli. Mulți îi ziceau la acel loc piața de vechituri, dar în realitate era vorba de lucruri noi, aduse de la sârbi, unguri sau turci. Erau vremuri în care blugii se probau printre mese, cu fereală, să nu te vadă cineva, iar la a treia îmbrăcare, cam trebuia să te hotărăști, pentru că vânzătorul începea să strâmbe din nas.
Vremurile s-au schimbat, acum avem mall-uri cu cabine de probă și oglinzi, însă, paradoxal, celebrul „Ocico” încă mai funcționează. E drept, nu mai este abundența de produse de acum 20-30 de ani, dar tot mai sunt destul de multe mese pline cu haine, încălțăminte, obiecte electrocasnice, jucării și tot felul de lucruri. Cât privește condițiile din piață, ele au rămas ca în vremurile de glorie. Nu s-au făcut deloc amenajări, când plouă e plin de noroi, iar mizeria și întunericul sunt la ele acasă. Poate și de aceea, cumpărătorii nu se înghesuie deloc la „Ocico”.
Într-o zi din cursul săptămânii, mai că îi numeri pe degete, doar sâmbătă și duminica ce se mai adună câțiva curioși. Mulți vin și pentru a-și aduce aminte de anii copilăriei și ai tinereții, când mergeau după ce luau părinții salariul ca să-și cumpere blugi sau adidași. La fel e și acum în ceea ce privește condițiile de comercializare, doar că anii au trecut și vechile tarabe nu mai pot atrage clienți.
Totuși, un lucru rezistă. E vorba de celebrii mici din Mehala, unde mai fiecare se oprea să-i guste după ce-și cumpăra o haină. Acum, lucrurile s-au inversat și lumea vine mai mult pentru micii imenși, cu 6 lei, de produse nemaifiind interesată. Iată un semnal că tradiția trece și prin stomac.
