Unul dintre motivele de mândrie ale administrației timișorene a fost, în acest an, intervenția asupra piețelor orașului, criticate de multă vreme ca fiind rămase în lumea a treia. E lăudabil să ai bunăvoință, dar un adaos de pricepere nu strică.
Piața 700, de exemplu, după ce au plecat buldozerele și s-a curățat locul vechilor gherete dinspre piața de flori, arată jalnic. E tare mică și seamănă cu Piața Doina, ceea ce nu-i de mirare, pentru că au avut același proiectant, o firmă din Negrești Oaș. Așa se explică oarecum aerul de porți maramureșene pe care îl au cele două spații. Doar constructorii sunt diferiți: în Calea Șagului a lucrat o firmă din Giroc, iar în centru, una din Moșnița Nouă. În timp ce Piața Doina a pierdut o treime din suprafață, 700 s-a redus la jumătate. O fi bine, n-o fi?
Printre comercianții din Piața 700 umblă vorba că actuala construcție ar urma să fie modificată sau chiar dărâmată. Cică nu-i place primarului, care a venit s-o vadă. Edilul ar fi spus că e o bătaie de joc și că seamănă cu un adăpost pentru vaci. Mai mult, e supărare mare și cu Piața Doina, fiindcă nu ar fi rezistat la prima ploaie. Ca să dreagă busuiocul, antreprenorul ar fi pus o folie peste acoperiș. Mă rog, vorbe de piață.
O certitudine sunt, însă, personajele - patru bărbați și două femei - care se adăpostesc sub noul acoperiș - cam ondulat - în stil maramureșean al Pieței 700. Discută, pun țara la cale, circulă peste tot, iar seara se întorc la dezbateri și câte un pet-două cu bere. Și-au adus și o pernă, sprijinită de o bucățică din Cetatea Timișoarei. S-a dărâmat o piață, s-au schimbat primari prin orașul de pe Bega, a trecut o pandemie, dar cetățenii aceștia tot acolo pe acolo își fac veacul, într-o ironie a vremurilor bună de sesizat pentru cine are răgaz.
