În Consiliul Local Timișoara, uneori ai senzația că adevărul nu este respins. Doar… este amânat. Cu eleganță administrativă. Cu răspunsuri „bifate”. Cu proceduri închise în sistem, dar nu și în realitate. Aceasta este concluzia la care a ajuns consilierul municipal Ilie Vasile Sîrbu.
Acesta a detaliat: „Am ridicat, în repetate rânduri, probleme legate de activitatea STPT. Nu din inspirație de moment, nu din ambiții politice, ci din informații concrete și dintr-o obligație simplă: aceea de a reprezenta oamenii care m-au trimis acolo.
Am întrebat despre piese, despre reparații, despre consumuri, despre bani. Despre lucruri care, într-o administrație sănătoasă, ar trebui să fie banale.
Răspunsurile au venit. Corect, la timp, cu număr de înregistrare. Ca la carte.
Doar că, uneori, ai impresia că răspunsurile nu sunt pentru a lămuri o problemă, ci pentru a o închide… administrativ.
Să fie bifată. Să fie rezolvată pe hârtie.
Realitatea a rămas, însă, deschisă.
Primarul a rămas ferm. Conducerea STPT a rămas fermă.
Toată lumea a rămas pe poziții.
Adevărul… a rămas pe dinafară.
Și atunci am făcut ceea ce trebuie să facă orice consilier responsabil: am mers mai departe. Am sesizat Curtea de Conturi.
Iar aici apare partea interesantă.
Când o instituție independentă vine și spune că există deficiențe în controlul intern, probleme în evidența consumurilor, plăți nejustificate, achiziții fără fundamentare și un sistem care nu funcționează cum ar trebui, nu mai vorbim despre opinii.
Vorbim despre fapte.
Vorbim despre acel moment rar în administrație când «nu e chiar așa» devine, oficial, «ba chiar așa este».
Vorbim despre ceva periculos: un sistem care permite, tolerează și repetă greșeli.
Un sistem în care controlul este slab, iar responsabilitatea devine difuză.
Un sistem în care, dacă nu întrebi, nu se întâmplă nimic.
Și, uneori, nici dacă întrebi.
Ironia este că, pentru a confirma ceea ce s-a spus în Consiliul Local, a fost nevoie de Curtea de Conturi.
Adică adevărul a trebuit să facă un mic ocol instituțional ca să fie acceptat.
Dar, până la urmă, a ajuns unde trebuia.
Iar aici nu mai este vorba despre mine.
Este vorba despre cei care m-au trimis în Consiliul Local cu un mandat simplu: să întreb, să verific și să nu închid ochii.
Semnalele au fost trase.
Au fost ignorate.
Acum sunt confirmate.
Și, dacă tot am ajuns aici, poate că ar fi momentul să trecem de la răspunsurri bifate… la responsabilitate reală.
Pentru că administrația nu este despre a avea dreptate în răspunsuri.
Este despre a face lucrurile corect.
Din nefericire, STPT prinde viteză ca să ajungă din urmă COLTERM”.
