„M-am plimbat prin Parcul Rozelor și am avut impresia că am descoperit o tipologie nouă de parc urban, parcul în care iarba moare disciplinat, buruienile prosperă democratic, iar grămezile de resturi vegetale sunt lăsate strategic pentru contemplare artistică”, a transmis consilierul municipal Ilie Vasile Sîrbu.
Acesta spune că, pe alocuri, trandafirii încă mai rezistă eroic, din respect pentru Wilhelm și Arpad Muhle, asemenea ultimilor soldați rămași la datorie, într-o bătălie cu frumosul, demult pierdută, a administrației useriste.
„În unele locuri, pământul este atât de uscat încât pare că nu a plouat de ani de zile și așteaptă ca băieții să interpreteze dansul ploii la bara de prin sălile tribunalelor. Pe alei, confetti și resturi vegetale sunt împrăștiate ca niște petale rămase după o petrecere de nuntă la care nu a venit nimeni. Iar grămezile de iarbă cosită și crengile abandonate completează decorul unui peisaj în care întreținerea pare să fi fost înlocuită cu speranța că natura se va gospodări singură.
Dar poate privim greșit lucrurile. Poate că rolul principal al Horticultura SA nu mai este întreținerea parcurilor și spațiilor verzi. Poate misiunea modernă este întreținerea financiară a clientelei useriste cu salarii babane, în timp ce florile, arborii ornamentali și gazonul au fost retrogradați la capitolul „detalii decorative”.
Pentru administrația primarului real al Timișoarei, Matei Creieveanu, problema nu pare să fie cum se greblează parcurile, ci cum se greblează peste banii bugetului municipiului. Că trandafirii se usucă, că vegetația este neîngrijită, că resturile vegetale rămân abandonate zile întregi, acestea sunt, probabil, simple amănunte pe lângă adevărata performanță administrativă: transformarea fiecărui leu public într-un exercițiu de imagine și justificări.
Oricum sunt destui timișorenii care aplaudă lipsa trandafirilor din parcurile orașului trandafirilor. Ei nu simt lipsa rozelor din Rozariu. Ei simt nevoia de comunicate triumfaliste despre cât de verde este orașul.
Trebuie să fii pro-occidental, cu ochelari de cal, să vezi că parcurile sunt îngrijite, curate și că mizeria nu a pus stăpânire pe Rozariul Timișoarei.
Din birourile Scolii Superioare de Comerț, în care funcționează Primăria Timișoara, curg sute de rapoarte de activitate și mii de postări de propagandă administrativă care contrazic realitatea din Parcurile orașului trandafirilor.
Poate că explicația este mai simplă decât pare. În timp ce trandafirii Rozariului se luptă cu seceta, buruienile și nepăsarea administrativă, plantele de stepă siberiană par să prospere nestingherite în scuarurile de pe Calea Circumvalațiunii. Semn că există specii care se adaptează perfect climatului creat de actuala administrație.
Iar când te gândești cine a prins locuințe pe Aleea Trandafirilor și cine beneficiază mereu de tratament preferențial, începe să nu te mai mire nimic. Nici iarba uscată, nici grămezile abandonate de resturi vegetale, nici faptul că un oraș care se laudă cu spațiile sale verzi ajunge să-și lase simbolurile florale în voia sorții.
La urma urmei, trandafirii nu votează, nu au funcții și nici relații. De aceea, probabil, au rămas ultimii pe lista priorităților”, consideră consilierul municipal.
