S-a stins din viață, la vârsta de 83 de ani, traducătorul, istoricul literar și lingvistul Simion Dănilă.
Născut la 23 aprilie 1943 în comuna Belinţ, a urmat Şcoala Generală Belinţ (1950-1957), Liceul „C. Brediceanu” din Lugoj (1957-1961) și Facultatea de Filologie, secţia română-germană, Universitatea din Timişoara (1961-1966).
A fost profesor de limba germană la liceul din Belinț, apoi la școala generală din localitate.
A colaborat la „Analele Banatului”, „Astra”, „Cercetări de lingvistică”, „Contempo-ranul”, „Echinox”, „Familia”, „Luceafărul”, „Limba română”, „Limbă şi literatură”, „Orizont”, „Neue Banater Zeitung”, „Orient Latin”, „Reflex” etc.
S-a remarcat prin ample traduceri din autori de limbă germană. Astfel, a tradus Friedrich Nietzsche, „Poezii”, Bucureşti, Editura Univers, 1980; Frank Wedekind, „Teatru”, Bucureşti, Editura Univers, 1982; Andrei A. Lillin, „Vânzătorul de măşti”, Bucureşti, Editura Kriterion, 1991; Friederich Nietzsche, „Ştiinţa voioasă”, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994; „Wanderers Nachtlied/Cântecul nocturn al călătorului”. Antologie de lirică germană, Timişoara, Editura Hestia, 1996; Friedrich Nietzsche, „Opere complete”, ediţie critică în 15 volume, Timişoara, Editura Hestia, 1998–2005; Peter Jung, „Du meine Heimat, mein Banat! Gedichte”/O, vatra mea, o drag Banat!, poezii, în colaborare cu Nikolaus Horn, Timişoara, Editura Marineasa, 2001.
Este prezent în antologiile „Niciodată toamna nu fu mai frumoasă”, Timişoara, Editura Facla, 1978 și „Când un pion aleargă şi se topeşte-n beznă”, antologie a poeziei româneşti inspirate de jocul de şah, în almanahul Literatura şi jocurile minţii. Planeta Şah, USR, 1986 şi 1988.
De-a lungul carierei a primit Premiul Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (1998) și Premiul Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2004).
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
