Zilele acestea am mai trăit încă un „minunat” episod de manipulare în masă, care s-a alăturat cu succes celor pe care nu ne-am învrednicit să le numărăm în cei 26 de ani de tranziţie şi democraţie „originală”.
A fost momentul când „generaţiei Facebook” i s-a aprins „fitilul”, mult prea scurt de această dată, de la o întâmplare nefericită, ori de la un eveniment provocat, ale căror taine doar timpul le va desluşi, pentru noi, muritorii de rând.
Cert este faptul că, după „evenimentul Oprea” – interes naţional şi monument de nesimţire – întreaga societate a fost sensibilizată la maximum, revolta putând fi aprinsă şi de la o simplă scânteie, dară-mi-te de la pălălaia de la „Colectiv” din pricina căreia cu fiecare zi creşte numărul victimelor pe care le tot numărăm.
Deci să recapitulăm. De la moartea poliţistului de la Rutieră, întreaga ţară aştepta cu sufletul la gură demisia Ministrului de Interne, Gabriel Oprea. Legatul de ciolan şi de fotoliu „interes naţional” aştepta şi el cu sufletul la gură ca ţara să uite, iar el, după metoda „câinii latră, caravana trece”, să-şi vadă mai departe de interes – naţional, am vrut să zic. Premierul Ponta nu-i putea cere demisia tot pe bază de „interes naţional”, pentru că avea nevoie de voturile mercenarilor lui Oprea pentru a menţine Guvernul. Preşedintele nu i-a cerut nici el prea răspicat să plece. Cât despre bunul simţ a lui Oprea nici nu mai are rost să vorbim. Tocmai când întreaga ţară era sub forma unui cazan sub presiune, „mănuşă” se petrece evenimentul de la „Colectiv”. Picătura care a umplut paharul.
Văzând că tăcerea noastră cât şi corupţia clasei politice duc la crimă, tinerii au ieşit în stradă. S-a simţit un suflu nou, parcă s-a reîntors unitatea din decembrie 1989 şi, ceea ce este şi mai important, pentru prima dată în cei 26 de ani, cei ieşiţi în stradă nu cereau revendicări economice, nu veneau să cerşească o bucată de pâine, ci veniseră hotărâţi să scuture din temelii o clasă politică incompetentă şi spoliatoare, politicieni care au adus România în stadiul de astăzi.
Primele cerinţe ale tinerilor au fost „Jos Piedone!”, primarul sectorului IV, şi „Jos Oprea!”, interesul naţional, pentru că, amândoi, erau în oarece legătură cu moartea unor oameni... Generalul izmenar cu patru stele, pe care le-a obţinut la apelul de seară a lui Băsescu, dacă mergea acasă să se culce liniştit fără escortă şi girofaruri, tânărul subofiţer Gingină mai trăia şi astăzi, bine mersi. De primarul de la care „Colectiv” şi-a obţinut aprobările de funcţionare, nici nu vreau să mă gândesc, când astăzi suntem la peste 50 de morţi şi peste 150 de munţi de suferinţă...
Ei, în aceste condiţii, interesul naţional a găsit de cuviinţă să-l înainteze în grad pe subofiţerul Mihai Gingină, un fel de călăul aduce osanale victimei... Tot astfel a gândit şi Piedone, care dorea să ridice victimelor un monument... Cât despre demisiile celor doi, care ar fi fost fireşti şi necesare, nici vorbă...
Adevărate monumente de nesimţire, dragi tovarăşi! Cum tensiunea celor ieşiţi în stradă urca de la o zi la alta, auzindu-se şi „Jos Ponta, jos Guvernul!”, Ponta, văzând că cei doi întârzie să-şi facă datoria de onoare (care!), şi-a dat demisia şi a căzut Guvernul. Ce n-au reuşit procurorii, preşedintele, Blaga şi Gorghiu, au reuşit câteva mii de tineri înflăcăraţi. Prin demisia lui Ponta, înţeleaptă de altfel, s-a văzut încă o dată cât de abil este sistemul şi că nu este nici o diferenţă între partidele politice. Se bat între ele doar când este vorba de cine să vină la putere, care să fie la ciolan şi, odată sfârşit jocul, se pun frumos, împreună, pe prăduirea ţării. Cei de la ciolan – mai mult, cei din opoziţie, după puteri.
Ponta a intuit clar că dacă nu-şi va da demisia, cum se cerea în stradă, căderea tuturor partidelor va face să piardă mult mai mult cu toţii... Astfel, ca să mai liniştească spiritele, şi-a dat demisia, un pic de cenuşă în capul lui, şi cât cuprinde în ochii demonstranţilor... S-au muiat şi partidele, au cam dispărut de pe sticlă gureșii postaci, preşedintele a venit în mijlocul demonstranţilor şi, ce să vezi?, după consultări şi consultări a venit tot cu un om din sistem. Pardon, greșesc. Cu un tehnocrat care nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i miroase... A mai fost doar ministru, nu chiar prim...
Dacian Cioloş e aceeaşi Mărie, cu altă şmecherie, vorba unui hâtru: a plecat Daciana şi a venit Dacian! Vom vedea noul guvern de „tehnocraţi”. Până una alta, tinerii şi, o dată cu ei, şi noi, am fost duşi cu preşul încă o dată. Sistemul s-a salvat.
Mai trebuie să spun că, lucru lăudabil, toate demonstraţiile au fost fără incidente majore, tinerii demonstrând paşnic şi cerându-şi demn drepturile... Pe de altă parte, intelighenţa sistemului a lucrat impecabil: nu li s-au cerut tinerilor demonstranţi nici aprobări pentru întrunirile avute, nici tu oameni de ordine, nici tu trasee, înţelegeţi, nu? S-a lucrat ca la carte! Au lipsit provocatorii, dar, din acest punct de vedere, s-a putut observa că atât demonstranţii, cât şi cei care „au avut gijă de ei” au trecut la stadii mai înalte...
Trebuie amintit că în perioada despre care vorbim, seară de seară, în principalele oraşe din ţară au ieşit mii de tineri, port drapel fiind capitala, unde au ieşit în stradă până la 35.000 de demonstranţi. Şi dacă la început tinerii au fost mai dezorientaţi în ceea ce priveşte doleanţele lor, treptat, treptat s-a ajuns la o adevărată platformă de cereri care, dacă ar fi respectată, s-ar putea vorbi despre o adevărată curăţire a ţării.
Iată ce au cerut tinerii:
1. Reducerea numărului de parlamentari la 300, conform referendumului din 2009.
2. Legea Lustraţiei (interzicerea candidaturii la o funcţie publică a celor care au făcut sau fac parte din securitate,
informatori sau angajaţi).
3. Renunţarea la imunitatea parlamentară.
4. Confiscarea averilor nejustificate.
5. Stoparea finanţării Bisericii şi impozitarea acesteia.
Interzicerea campaniilor în biserici, cu sancţiuni clare stipulate de lege.
6. Demiterea tuturor celor numiţi politic în funcţii de conducere în instituţiile statului şi ocuparea locurilor vacante de către specialişti, prin concurs, fără şpagă.
7. Răspunderea materială şi individuală a magistraţilor, în cazul erorilor judiciare, în faţa legii.
8. Răspunderea funcţionarilor să fie individuală, fără a se ascunde în spatele instituţiei pentru care lucrează.
9. Maximum două mandate pentru toţi aleșii.
10. Pedepsirea criminalilor de la revoluţia din 1989.
11. Introducerea votului electronic.
12. Controlul serviciilor şi al banilor care ajung în bugetul acestora.
13. Anchetarea marilor dosare din ultimii 26 de ani.
14. Revizuirea şi scăderea birocraţiei, simplificarea codului legislativ privind funcţionarea societăţilor comerciale.
15. Impozitarea clădirilor şi caselor de lux şi verificarea provenienţei banilor.
Până una alta, tind să cred că poliţistul de la Rutieră, Mihai Gingină, a murit degeaba. Tot degeaba au murit, până acum, şi 54 de tineri la Colectiv şi tot degeaba au ieşit în stradă zeci de mii de tineri... Sistemul a învins încă o dată. A învins din nou. S-a reorganizat, și-a evaluat eventualele pagube și a știut la ce să renunțe pentru a merge mai departe.
De ce spun că totul a fost „degeaba”?
Pentru că tocmai în aceste zile, când întreaga ţară se dădea de ceasul morţii, minunaţii noştri parlamentari din Camera Deputaţilor au adoptat, în mod tacit, legea pensiilor pentru primari.
Bravos Parlament, Bravos Naţiune!
Petru Vasile TOMOIAGĂ
