Comunitatea academică din cadrul Universităţii Politehnica Timişoara a suferit o grea pierdere marți, 21 ianuarie, prin trecerea la cele veşnice a profesorului universitar emerit dr.ing. Alexandru Nichici, rector al instituției în perioada 1992 – 1996. „Școala a pierdut nu doar o personalitate de excepție, ci și un OM remarcabil, o persoană caldă, un familist convins, un coleg adevărat, un interlocutor deosebit, de la care aveai ceva de învățat la fiecare întâlnire și în preajma căruia era o plăcere să stai.
Prin întreaga sa activitate academică, ştiinţifică şi managerială, profesorul universitar Alexandru Nichici a avut o contribuţie semnificativă atât la formarea unor generaţii de profesionişti în domeniul ingineriei, cât şi, implicit, la dezvoltarea instituţională şi creşterea prestigiului Politehnicii timişorene”, transmit reprezentanții UPT.
Profesorul Alexandru Nichici s-a născut la 29 mai 1935 la Ivanda, judeţul Timiş. A absolvit Facultatea Electrotehnică, specialitatea Electromecanică în 1958. A devenit cadru didactic al Institutului Politehnic Timişoara în 1959, funcţionând în cadrul Catedrei de Tehnologia Materialelor a Facultăţii de Mecanică. A obţinut titlul ştiinţific de Doctor în 1970, cu teza „Fenomene fundamentale la prelucrarea cu scântei electrice cu electrod oscilant”. În 1980 a fost numit profesor universitar, cu menţiunea că între 1974 şi 1976 a lucrat la Universitatea Naţională a Republicii Zair din Kinshasa. Din anul 1990 a devenit conducător de doctorat în specialitatea „Inginerie tehnologică”, cu orientare preferenţială spre optimizarea prelucrărilor prin eroziune electrică şi cu laser.
În plan didactic, s-a remarcat, în special, prin dezvoltarea sau inițierea cursurilor universitare Ştiinţa şi tehnologia materialelor, Sisteme şi tehnologii laser, Proiectarea statistică a experimentelor. Spre final de carieră, între anii 2008 și 2011, a fost coordonator şi titular de curs al disciplinelor „Obiective, strategii şi metode în cercetarea ştiinţifică”, respectiv „Comunicare ştiinţifică şi deontologie”, din programul de pregătire avansată a doctoranzilor, publicând, în 2009, în sprijinul acestora, cartea „Lucrări ştiinţifice: concepere, redactare, comunicare”.
Pe parcurs, şi-a asumat mai multe funcţii de conducere în cadrul universităţii, între care cele de prodecan al Facultăţii de Mecanică (1977-1982), şef al Catedrei de Tehnologie Mecanică (1985-1990), rector al Universităţii Politehnica Timişoara (1992-1996), secretar ştiinţific al Senatului universităţii (1996-2000), membru al Consiliului Academic al UPT.
Mandatul de rector l-a exercitat într-o perioadă dificilă, marcată de profunde transformări, în special prin reintroducerea autonomiei universitare, restructurarea programelor de studii, adoptarea Cartei Universității și compatibilizarea cu normele europene în domeniu. (I.N.)
