Cu o jumătate de secol în urmă, în anul 1964, tânărul pe atunci preot Gheorghe Kobor îmbrăca straiele preoțești pentru a se pune în slujba Domnului și a oamenilor. În acest an a fost sărbătorit momentul jubiliar demn de remarcat, mai ales că părintele a fost nu doar un păstor care a știut să-i îndrume pe oameni pe calea credinței, ci le-a fost alături enoriașilor săi atât în momentele de bucurie, cât și în cele de restriște. Părintele Kobor a fost timp de 50 de ani hrană pentru spirit și alean pentru trupurile celor nevoiași, de care preotul s-a apropiat și i-a ajutat după puterile sale. În părintele Kobor, oamenii au găsit mereu sprijin. Și nu doar cei din parohiile pe care le-a păstorit au fost ajutați de părinte, ci și nenumărați alți români și chiar străini, pe care viața i-a pus la încercare.
În cei 50 de ani de preoție, părintele Gheorghe Kobor a slujit în comuna Șofronea din județul Arad (între anii 1964-1969), în satul Cruceni (între anii 1969-1972) și în orașul Ciacova (începând din anul 1972), ambele din județul Timiș. Toate aceste parohii, la care se adaugă cea din satul natal, Dejan, comuna Moravița, au ținut să celebreze jubileul părintelui Kobor. Au fost momente emoționante nu doar pentru părinte, ci și pentru frații săi de preoție și pentru enoriași.
Ultima localitate în care s-a celebrat jubileul părintelui Gheorghe Kobor a fost Cruceni. Un sat care l-a reprimit cu căldură pe cel care a fost nu doar slujitorul lui Dumnezeu, ci și slujitorul oamenilor. Săteni care nu l-au uitat și au venit în număr impresionant la biserică în duminica celebrării. Alături de părintele Kobor au fost preoții Heinrich József și Túri László, care au oficiat slujba specială pentru acest prilej.
Între oamenii din Cruceni și părintele Kobor s-a format, încă de pe vremea când a slujit aici, o legătură indestructibilă. Iar apropierea dintre păstor și turma sa, chiar dacă viața l-a dus pe părintele Kobor spre alte locuri, poate fi exemplificată cel mai bine prin modul în care preotul a reacționat atunci când Cruceniul a fost acoperit de ape.
Era primăvara anului 2005, când furia naturii s-a revărsat peste județul Timiș. Inundațiile au afectat și satul Cruceni, care a devenit un loc al sinistraților. Sute de oameni au rămas fără agoniseala de-o viață, fără case și, în acel moment, fără speranță. Părintele Kobor, de a cărui caritate nu se îndoia nimeni, a sărit în ajutorul oamenilor din Cruceni. Timp de 70 de zile, părintele a fost alături de sătenii de aici, cu vorba și, mai ales, cu fapta. De două ori pe săptămână, de la centrul „Caritas” din Ciacova plecau spre Cruceni câte 500 de pâini. Aici au fost trimise 100 de tone de cereale, cinci camioane mari cu mobilier și șase containere pentru locuit, în care oamenii au dormit, până când li s-au reclădit casele.
A face bine și a înmulți acest bine este, pentru părintele Gheorghe Kobor, țelul pe care l-a urmat în întreaga sa carieră și viață. Firea blândă, sfaturile sale, dar, în special, spiritul de sacrificiu și altruismul l-au adus mai aproape de sufletele oamenilor, indiferent de religia lor, de apartenența etnică ori socială.
De o jumătate de veac, părintele Gheorghe Kobor îndrumă, cu puterea propriului exemplu, pe calea credinței în Dumnezeu și pe calea iubirii și ajutorării aproapelui. Nu așteaptă nimic în schimb, însă cei pe care i-a păstorit sau cărora le-a adresat, în momente dificile, vorbe de alinare și i-a ajutat să treacă peste piedicile pe care le-au avut de înfruntat i-au oferit, poate, cel mai de preț dar: recunoștința lor! O recunoștință sinceră, așa cum și părintele Gheorghe Kobor a fost mereu sincer în sentimentele lui față de oameni...
Oameni ca părintele Gheorghe Kobor înnobilează.
Oameni precum preotul Kobor te conving că bunătatea nu a pierit.
Oameni precum păstorul Gheorghe Kobor îți redau speranța. Speranța că încă nu e totul pierdut și că, dacă ai credință în Dumnezeu, obstacolele pot fi depășite.
Anton BORBELY
