A pus bazele organizării spitalicești, a luptat împotriva ereticilor și a lăsat în urma sa o bogată colecție de scrieri și rugăciuni. Vasile cel Mare este unul dintre cei mai cunoscuți sfinți ai Bisericii Ortodoxe și este prăznuit de creștinii ortodocși pe data de 1 ianuarie, dar și pe 30 ianuarie, alături de sfinții Ioan Gură de Aur și Grigorie de Nazianz („Teologul”).
Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în anul 330 în Capadocia, într-o familie numeroasă. A mai avut patru surori și patru frați și cinci dintre cei nouă au devenit sfinți în calendarul Bisericii Ortodoxe, alături de parinții lor, Vasilie și Emilia, dar si de bunica Macrina.
Temelia educatiei sale a fost pusă de tatăl Vasile, profesor de retorică la Neocezareea în Pont. A studiat la Cezareea Capadociei, la Constantinopol si Atena, iar în anul 356 a revenit în țară si a devenit dascăl.
Sfantul Vasile cel Mare și monahismul
După ce a părăsit cariera de profesor a intrat în monahism, iar prima formă pe care a studiat-o a fost cea urmată de ucenicii episcopului Eustatiu de Sevasta. Nu s-a regăsit în aceasta, iar pentru a învăța mai multe despre monahism
a călătorit în Siria, Palestina, Egipt și Mesopotamia.
Planul de organizare a vietii monahale l-a alcătuit după ce a petrecut mai mulți ani alături de ucenicii Sfântului Pahomie cel Mare și de cei care trăiau după regulile Sfântului Antonie cel Mare. L-a pus în practică la Annesi, un vechi domeniu al familiei sale, unde viata ascetică s-a schimbat după venirea Sfântului Grigorie de Nazianz. S-au construit noi chilii, iar munca a fost împletită cu studiul si rugăciunea.
Sfântul Vasile a scris Regulile vietii monahale și a pus bazele Filocaliei alături de Sfântul Grigorie. Regulile monahale ale Sfantului Vasile au rămas în Biserica de Răsărit, iar în Apus, ele au circulat în traducerea făcută de Rufin de Aquileia.
De la Sfântul Vasile cel Mare ne-au rămas scrise:
Regulile monahale;
Tâlcuirile la Facere;
Tâlcuirile la Psalmi;
Tratatul despre Sfântul Duh;
366 de Epistole
Sfânta Liturghie care astăzi poartă numele său;
Molitfele Sfântului Vasile cel Mare, care se găsesc în cartea de cult numită Molitfelnic.
Deși Sfântul Vasile este unul dintre cei mai mari organizatori ai monahismului, el nu a disprețuit familia și căsătoria: „Dumnezeu, Care poartă grijă de mântuirea noastră, a împărțit viața oamenilor în două feluri de viețuire, adică în viața de căsătorie și în cea de feciorie, astfel încât cel care nu poate să ducă lupta fecioriei, să își ia femeie (sotie) legiuită, cunoscând că i se va cere făgăduința de înfrânare, sfințenie și asemănare cu sfinții care au avut sotie și au crescut fii".
Sfântul Vasile cel Mare - dascal al dreptei credințe
Sfântul Vasile cel Mare a luptat împotriva celor care negau dumnezeirea Sfântului Duh și a argumentat pe baza Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții că Duhul Sfânt este de o ființă cu Tatăl și cu Fiul.
Sfântul Vasile cel Mare - practicant al milosteniei
După moartea episcopului Eusebiu în anul 370, Vasile a devenit succesorul acestuia ca episcop de Cezareea, mitropolit al Capadociei și exarh al diocezei civile a Ponticului. Dragostea sa față de semeni s-a concretizat mai ales în construirea mai multor spitale pentru bolnavi și victimele bolilor contagioase, cămine pentru săraci și aziluri pentru călători și străini. Acestea au fost numite de creștini Vasiliade.
Sfântul Vasile cel Mare a trecut la cele vesnice pe 1 ianuarie anul 379.
Răzvan Idvorean
Surse: Crestinortodox.ro, Basilica.ro
