Cornel Seracin: Domnule profesor, după recentele cărţi traduse şi publicate de o foarte cunoscută editură din Londra - sunt rezultatul cercetărilor pe care le-aţi făcut de-a lungul a aproape cinci decenii de activitate ştiinţifică -, doresc să lămurim câteva lucruri privind istoriile României şi ale Europei. Mai întâi, cum se explică faptul că istoria Europei are ca trăsătură definitorie diversitatea limbilor, tradiţiilor, culturilor şi de ce acestea au fost adesea trecute sub tăcere de istoricii noştri?
Victor Neumann: Ceea ce am înţeles şi în trecut şi astăzi e că viaţa mea personală are o legătură nemijlocită cu preocupările şi cu rezultatele amintite. În casa în care m-am născut - în Lugojul multi- şi intercultural postbelic - am învăţat de ce şi cum anume amalgamul de limbi şi de culturi e unul creativ şi nu distructiv; am observat că România are doar de câştigat din existenţa familiilor mixte aşa cum era şi familia mea (acestea fuseseră interzise de legislaţia fascistă din timpul celui de-al doilea război); am înţeles de ce comunicarea plurilingvă, însoţită de cunoaştere şi înţelegere reciprocă, e una prin care vor avea câştig de cauză ideile de toleranţă şi integrare locală, naţională şi transnaţională. Secole de-a rândul, oraşul meu natal - la fel, Timişoara şi Banatul -, reprezentaseră o strălucită pildă a coabitării paşnice a diverselor comunităţi lingvistice şi culturale locale şi europene. Am înţeles - posibil mai devreme decât o parte a congenerilor mei - că Europa e un întreg şi că suntem atât români, cât şi europeni. Apoi, o istorie a continentului nu presupune o perspectivă simplistă prin care să admitem că unii trăiesc la centru şi alţii la aşa-numita periferie. Din păcate, regimurile totalitare au falsificat realităţile. Ideologiile şi acţiunile lor au contribuit la excluderea unui spaţiu şi a unei lumi. Acesta e unul din motivele pentru care suferim şi astăzi.
Cornel Seracin: Este posibil să se scrie o nouă istorie a Europei şi dacă da, ce impact estimaţi că va avea asupra Uniunii Europene?
Victor Neumann: Cartea în care am arătat că de secole suntem parte a „bătrânului continent” - e vorba de Tentaţia lui Homo Europaeus. O istorie intelectuală a Europei Centrale şi de Sud-Est - a fost respinsă de două ori de cenzura regimului naţional-comunist (în anii 1988 şi 1989). Mi s-a reproşat identificarea şi prezentarea legăturilor dintre Estul şi Vestul continentului, europenitatea vechilor cărturari vorbitori şi scriitori în limbile română, slavo-sârbă, maghiară, germană, greacă. Mi s-a contestat libertatea de gândire şi de interpretare a trecutului pe care naţional-comunismul l-a considerat liniar şi singular. În fapt, mi s-a interzis să gândesc şi să scriu despre marile cărţi de învăţătură, despre ideea de Europa. Cartea a fost publicată după revoluţie, în anul 1991, de Editura Ştiinţifică. Apoi, a beneficiat de cinci ediţii în limba română (cea mai recentă şi adusă la zi a apărut anul acesta la Editura Mega din Cluj Napoca), de două ediţii în limba engleză (New York şi Londra) şi de câte una în limbile sârbă (Belgrad) şi spaniolă (Madrid). Ea include multe informaţii noi, idei şi mesaje cosmopolite; o reconstrucţie istorică ce polemizează subtil cu orientarea naţionalist-comunistă a „epocii Ceauşescu”. În sutele de pagini - scrise în condiţii greu de imaginat astăzi - am prezentat religiile, culturile multilingve şi relaţiile dintre intelectualii Europei în secolele al XVI-lea - al XVIII-lea, incluzând şi pe cei mai străluciţi învăţaţi din Europa Centrală şi de Sud-Est. Tentaţia lui Homo Europaeus evidenţiază interferenţele europene de dinainte de formarea naţiunilor, descriind contextele administrativ-politice în care au evoluat timp de mai multe secole regiunile României de astăzi. Astăzi, cartea e inclusă în bibliografiile internaţionale, în ceea ce numeaţi noua istorie a Europei. Împreună cu alţi colegi din ţară şi din lume vom continua să înnoim istoria prin scrieri mai complexe, vom avea în vedere naţiunile prin prisma diversităţii şi complementarităţii lor şi nu prin aceea a diferenţelor, prin prisma transnaţionalului şi nu a naţionalismelor care au stimulat maşinile de război în trecut şi astăzi. În fond, este de dorit să ştim că Europa poartă din vechime excepţionale valori sociale, culturale şi instituţionale prin care s-a cultivat pacea şi nu războiul; că juridic şi administrativ întreg continentul nostru are aceleaşi referinţe moştenite de la Imperiile Roman şi Bizantin, Britanic şi Habsburgic; că ştiinţele, muzica şi artele vizuale au aici un trecut fabulos, devenind - mai ales de la Renaştere încoace - modelele fecunde ale omenirii. Trebuie să ştim că Uniunea Europeană se va îmbogăţi enorm atunci când va acorda atenţia cuvenită cunoaşterii şi valorificării istoriei întregii Europe. E vorba de un continent în care, iată, vor fi integrate rând pe rând Ucraina şi Moldova, apoi, Serbia, Macedonia de Nord, Kosovo şi Albania. Celebrul filozof Bernard-Henri Levy - e una dintre cele mai respectate voci de pe continent - a spus într-un recent interviu că Europa a dat semnalul cum că Ucraina e un stat suveran. După repetate vizite la Kiev şi în Ucraina, a formulat o observaţie ce merită reţinută: „Acest tânăr, Volodimir Zelenski, este astăzi unul dintre părinţii fondatori ai Europei. A refondat, într-un fel, Europa, cu curajul, cu spiritul de rezistenţă, cu angajamentul faţă de valorile Europei”.
Cornel Seracin: În cursul lunii mai aţi prezentat la Institutul Cultural Român din Londra ediţia în limba engleză a cărţii Neam, Popor sau Naţiune? Despre identităţile politice europene. Ce influenţă au conceptele şi conceptualizarea identităţii în cercetarea şi cunoaşterea istorico-istoriografică?
Victor Neumann: Cele dintâi problematizări şi teoretizări prin prisma conceptelor şi a vocabularului social-politic datează din perioada în care lucram la teza de doctorat, din deceniul premergător colapsului naţional-comunist. Apoi, de conceptele identitare m-am ocupat îndelung în anii în care am fost bursier N.A.T.O., 1995-1997 şi, apoi, când am fost bursier Fulbright al Departamentului de Stat al S.U.A., în anul 2000-2001. Ulterior, am extins aria cercetărilor incluzând multe alte concepte fundamentale. De pildă, alături de neam, popor şi naţiune, am studiat evoluţia conceptelor de naţionalitate, etnocultură, etnonaţiune, multi- şi interculturalitate, transculturalitate, identitate multiplă, Europa. Complementar acestor studii, m-a preocupat conceptualizarea istoriei sau teoria istoriei şi a gândirii politice. Toate, m-au ajutat să propun reforme metodologice în studiile umaniste şi de ştiinţe sociale, să-mi pun întrebări şi să înţeleg mai bine trecutul şi prezentul românesc şi european. În fine, tot astfel m-a interesat cum să ieşim din era ideologiilor (adesea, ele sînt conflictuale) şi să ne apropiem de cunoaştere. Ceea ce se poate doar prin ştiinţă. Astăzi observăm cât de necunoscători (sau naivi) am fost când discutam relaţia dintre Occident şi Federaţia Rusă. Invazia Ucrainei şi tragediile umane provocate în ţara din vecinătatea noastră imediată arată că avem nevoie de studii, şcoli şi cursuri temeinice în discipline precum istorie, politologie, filosofie. Nu de improvizaţii, nu de lucruri spuse ori scrise la repezeală. Cei ce trăim în fostele ţări comuniste vom avea de câştigat acordând atenţie înnoirilor propuse prin studiile de istorie a conceptelor. De ce? Pentru că astfel vom putea reforma vocabularul social-politic şi ne vom asuma o coabitare paşnică. Doar suntem fiinţe raţionale! Cartea Neam, Popor sau Naţiune? Despre identităţile politice europene e una care susţine acest demers novator, stârnind adeseori comentarii şi aprecieri în mediile intelectuale în care primează analiza critic-raţională.
Cornel Seracin: Un gând optimist pentru cititorii ziarului TIMIŞOARA, pentru toţi timişorenii, pentru Banat şi România, în contextul războiului din Ucraina?
Victor Neumann: Când nu se va mai autodevora ori nu va inventa eschive, intelectualitatea română va da tonul adaptării la conjuncturile vremii. Tragica ei eliminare de către comunişti e o realitate indiscutabilă, dar aceasta nu scuză orientarea de astăzi în materie de cultură socială, nici inconsistenţa civică a demersurilor sale - în cazul unui segment, chiar şi derapajul moral - în aceşti ani ai războiului ruso-ucrainean. Miturile şi falsificarea trecutului nu îşi au justificarea decât pentru minţile comode şi pentru inducerea în eroare a acelora ce refuză înţelegerea realităţilor. În pofida neajunsurilor de la noi şi din lume, majoritatea conaţionalilor a învăţat să gândească pe cont propriu. E acesta un motiv să fim optimişti. Îmi place să cred că acum mai mult ca oricând în anii şi în deceniile anterioare, bănăţenii şi românii admit că integrarea ţării noastre în N.A.T.O. şi în U.E. a fost esenţială. Dincolo de posibile critici, trebuie că toţi am observat că cele două instituţii au deschis ferestrele şi porţile României, oferind şansa continuării emancipării de sub servituţile istoriilor recente sau mai îndepărtate. Am speranţa că Homo Europaeus nu va rămâne doar o tentaţie (cum scriam în anii plini de privaţiuni ai regimului totalitar), ci va deveni o realitate în care se vor regăsi atât elitele, cât şi fiecare cetăţean al României.
Interviu realizat de Cornel Seracin
Foto: arhiva, Victor Neumann
