Soţii Sorin şi Loredana Curuţi, lugojeni, au avut ideea de a face legumicultură. Au depus pentru aceasta un proiect, care a fost aprobat, însă nu pentru zona Lugojului, ci pentru comuna Satchinez, localitatea Hodoni. Astfel a luat naştere firma Serie Bio Banat, înfiinţată în anul 2016, proiectul pentru serele de la Hodoni fiind aprobat un an mai târziu. Valoarea totală a proiectului a fost de 2.329.518 euro, din care 329.518 euro au provenit din cofinanţarea privată a beneficiarului. Firma dispune de zece sere de 10/65 de metri, două răsadniţe de 10/50 de metri şi 24 de sere de 10/62,5 metri.
Sorin Curuţi ne povesteşte: „Am cumpărat pământ aici, la Hodoni, iar acum facem zilnic naveta de la Lugoj. Suprafaţa de pământ are cinci hectare şi jumătate, din care 23.000 de metri patraţi cu platforme şi hale. Alţi 22.500 de metri patraţi sunt acoperiţi. Serele au fost făcute la o firmă din Italia, cu peste 75 de ani de experienţă în domeniu, şi au fost realizate exact pentru condiţiile meteorologice de la Hodoni. Din cei 22.500 de metri patraţi acoperiţi, 1.000 de metri patraţi reprezintă răsadniţele. Anul acesta am pus doar roşii obişnuite şi roşii chery de vreo cinci soiuri”.
Întrebat dacă afacerea e profitabilă, Sorin Curuţi răspunde: „Dacă cineva se gândeşte că se va îmbogăţi în primul an sau în al doilea, se înşeală. Cheltuielile nu se vor amortiza într-un an, doi, trei. Este o investiţie pe termen lung. Nu poţi să zici că mergi ca la mare, ai construit un hotel şi pui preţul pe cameră şi în doi ani ţi-ai recuperat investiţia. În plus, avem salariaţi mulţi, avem muncitorii sezonieri, avem cheltuieli cu ambalajele, în condiţiile în care toate preţurile au crescut. Motorina, de la 4 lei, a sărit de 9 lei pe litru. Sunt o multitudine de factori pentru care nu poţi să faci estimări. Mai ales acum, că suntem în primul an, nu avem cum să prevedem profitul. Preţul variază foarte mult, chiar de la o zi la alta”.
Referitor la angajaţi, Sorin Curuţi spune că, pe lângă specialistul care asigură asistenţă, este şi el interesat să înveţe toate etapele creşterii legumelor. „Iar ce nu ştim, căutăm pe Internet. Avem un inginer care ne oferă consultanţă odată pe săptămână, atât în ceea ce priveşte irigarea plantelor, cât şi în privinţa tratamentelor. După teorie, roşiile pe care le-am pus anul acesta ar trebui să însumeze 120-140 de tone la hectar. Roşiile chery ar merge pe la 80 de tone la hectar. Noi avem soiuri aduse din străinătate, deşi am vrut să avem soiuri româneşti, acestea nefiind, însă, certificate. Producţia noastră este în sol, sunt roşii crescute în pământ şi se coc natural. Nici îngrăşăminte nu folosim, doar calciu, magneziu şi potasiu”, continuă Sorin Curuţi.
În ceea ce priveşte mâna de lucru, aici se întâmpină o problemă: deşi există suficientă, oamenii se pare că nu vor să muncească în domeniu. „În momentul de faţă putem spune că ne descurcăm, cu angajaţii permanenţi, cu muncitorii sezonieri. În timpul iernii avem între şapte şi zece oameni care lucrează aici, iar pe timp de vară avem nevoie de 15-20 de oameni sezonieri, pentru că vine culesul. Toţi angajaţii, permanenţi şi sezonieri, sunt de aici din zonă. Avem şi piaţă de desfacere. Preţurile le dictează supermarketurile, dar avem piaţă. Chiar acum semnăm contractul cu Profi, avem cu Carefour şi Lidl. În acest prim an ne dorim să ieşim pe zero, să plătim la timp salariaţii, să fie achitate toate facturile. Dacă am pornit pe acest drum, trebuie să continuăm. Un drum început trebuie dus la bun sfârşit. Am aplicat pentru subvenţie de la stat, dar nu am reuşit să intrăm în programul tomata. Pentru la anul vom diversifica şi oferta de produse, nu vom pune doar roşii, vom pune şi castraveţi. Suntem acoperiţi în ceea ce priveşte utilajele. Totul este nou, cuprins în proiectul pe fonduri europene pe care l-am accesat. Avem tractor, freze, scalificator, maşină de bilonat, maşină de întins folie şi furtun, semănătoare de răsaduri, atomizator, motocultor... Apa ne-o asigurăm cu cele trei foraje proprii, cărora li se mai adaugă unul pentru apă potabilă, necesară procesării, forat la 120 de metri adâncime. Pentru forajele pentru irigaţii avem un bazin de 400 metri cubi, situat sub pământ. Avem şi o staţie de fertirigare, care trage şi udă câte un modul de cinci sau câte şase. Irigarea se face prin picurare, iar tratamentele se aplică cu atomizatorul.
Noi punem plantele din răsadniţă direct în pământ, apoi urmează şi alte etape până se coc roşiile, le legăm, le copilim, operaţiune foarte grea. Pentru anul acesta prevăd o recoltă bună”, a conchis Sorin Curuţi.
Petru Vasile TOMOIAGĂ
