Actualitate

Academia Română, ca instituţie naţională, care are ca obiectiv principal cercetarea ştiinţifică în domeniile fundamentale ale ştiinţei, este din ce în ce mai intens solicitată să dea răspunsuri concrete şi competente cu privire la dezvoltarea economică şi socială sustenabilă a ţării, prin ceea ce, îndeobşte, numim preocupări academice contemporane. În această direcţie Filiala din Timişoara a Academiei Române este preocupată de evoluţia spaţiului său de influenţă, cu privire specială la sugestionarea şi oferirea decidenţilor locali a unor soluţii concrete de dezvoltare inteligentă a Timişoarei şi judeţului Timiş, bazate pe protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului înconjurător.
Fenomene negative ale dezvoltării necontrolate industriale şi agricole, precum poluarea excesivă, creşterea masivă a emisiilor de CO2 şi de gaze cu efect de seră, înmulţirea efectelor climatice extreme, periculoase, cauzate de exploatarea excesivă, rapace a resurselor naturale, cu efecte negative şi dăunătoare mediului şi climei, implicit sănătăţii oamenilor, având ca principală cauză precara educaţie ecologică a decidenţilor şi populaţiei, au determinat, în ultimul timp, autorităţile europene să trateze cu maximă responsabilitate problematica „sănătăţii” dezvoltării viitoare a Europei (a lumii întregi), prin elaborarea, în decembrie 2019, a Pactului ecologic european sau a Pactului verde european (European Green Deal) şi, în anul 2021, a obiectivelor Mecanismului European de Redresare şi Rezilienţă, integrat în programele naţionale ale celor 27 de ţări membre UE, documente fără precedent în istoria de mai bine de şapte decenii a Uniunii Europene.
Pactul ecologic european propune un răspuns la aceste provocări, prin care Uniunea Europeană prezintă o nouă strategie de creştere, care are drept scop „transformarea Uniunii Europene într-o societate echitabilă şi prosperă, cu o economie modernă, competitivă şi eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor naturale neregenerabile, în care să nu existe emisii nete de gaze cu efect de seră în 2050 şi în care creşterea economică să fie decuplată de utilizarea necontrolată a resurselor naturale”.
Acest pact urmăreşte „să protejeze, să conserve şi să consolideze capitalul natural al Uniunii Europene, precum şi să protejeze sănătatea şi bunăstarea cetăţenilor împotriva riscurilor legate de mediu. În acelaşi timp, tranziţia trebuie să fie echitabilă şi favorabilă incluziunii, punând oamenii pe primul plan”.
Întrucât Pactul va genera schimbări economice şi sociale importante, participarea activă, conştientă a cetăţenilor, prin educaţia acestora cu prioritate în domeniul ecologic, este condiţia sine qua non a reuşitei. Toate aceste activităţi au ca obiectiv fundamental sănătatea şi bunăstarea cetăţenilor europeni.
Obiectivele Pactului verde european schimbă fundamental relaţia mediu – (bio) economie, un loc aparte fiind ocupat de redefinirea funcţiilor şi rolului pădurilor şi de ameliorarea gradului de acoperire verde a teritoriului, în special cel urban, ca factori determinanţi ai reducerii emisiilor de CO2 şi a altor gaze cu efect de seră, ai atenuării schimbărilor climatice şi îmbunătăţirea calităţii mediului.
Parlamentul şi Consiliul European, din 12 februarie 2021, au instituit mecanismul european Preocupări contemporane de redresare şi rezilienţă (MERR), prin care se urmăreşte furnizarea unui sprijin financiar semnificativ şi eficace, menit să accelereze implementarea de reforme sustenabile şi a investiţiilor publice necesare acestora, în toate ţările Uniunii Europene. Mecanismul este un instrument special conceput pentru a aborda efectele şi consecinţele negative ale crizei provocate de COVID-19 în ţările Uniunii Europene, prin utilizarea instrumentelor şi programelor de dezvoltare sustenabilă bazate, în primul rând, pe Pactul Ecologic European.
Tranziţia verde trebuie să fie sprijinită prin reforme şi investiţii în tehnologii şi capacităţi verzi, inclusiv în biodiversitate, eficienţă energetică, renovare a clădirilor şi economie circulară, contribuind, în acelaşi timp, la implementarea obiectivelor Uniunii privind clima, creşterea sustenabilă, prin crearea de locuri de muncă şi prin menţinerea securităţii energetice.
Mecanismul european de redresare şi rezilienţă se structurează pe şase piloni:
1. tranziţia verde.
2. transformarea digitală.
3. creştere inteligentă, sustenabilă şi favorabilă incluziunii, inclusiv coeziune economică, locuri de muncă, productivitate, competitivitate, cercetare, dezvoltare şi inovare şi o piaţă internă funcţională, cu întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri) puternice.
4. coeziune socială şi teritorială.
5. Sănătate, rezilienţă economică, socială şi instituţională, în scopul creşterii nivelului de pregătire pentru situaţii de criză şi a capacităţii de reacţie la criză.
6. Politici educaţionale şi de competenţe pentru generaţia următoare de copii şi tineret.
În cazul de faţă, proiectul timişorean Pădurea verde - pădure parc vizează tocmai tranziţia verde a oraşului prin sporirea suprafeţei verzi, a biodiversităţii, destinată educaţiei ecologice a tinerei generaţii şi a sănătăţii populaţiei oraşului.

Reacţia municipalităţilor la cerinţele Pactului ecologic european şi al Planului Naţional de redresare şi rezilienţă (PNrr)

În vederea aderării responsabile la Pactul ecologic european şi mai apoi la Planul Naţional de redresare şi rezilienţă, multe oraşe europene, inclusiv din România, au declanşat proiecte prin care să se circumscrie obiectivelor acestor programe europene. La noi în ţară, din acest punct de vedere, spre exemplificare, administraţia locală a Clujului este cea mai activă, reacţionând, deja, rapid şi inteligent, prin iniţierea unui proiect concret „Clujul verde”¹ care îşi propune, printre altele, plantarea de la zero a unei păduri de circa 50-100 ha (pe dealul Cetăţuia, pare-se), deoarece acest mare oraş transilvănean nu are niciun metru pătrat de pădure naturală.
Ce s-a întâmplat, din acest punct de vedere, până acum, la noi, în Timişoara? De unde să pornim sau ce ar trebui să promovăm pentru aderarea conştientă şi neîntârziată la Pactul ecologic european al Uniunii Europene?
În mod concret, ne vom referi la modul în care a fost folosită până în prezent zestrea naturală cea mai importantă a Timişoarei, Pădurea verde, şi ce propune Filiala Timişoara a Academiei Române în vederea utilizării acesteia, având ca obiectiv principal educaţia ecologică a cetăţenilor, în principal a tinerilor, pentru sporirea contribuţiei acesteia la ameliorarea stării de sănătate a timişorenilor, utilizând elemente ale Mecanismului de redresare şi rezilienţă al Uniunii Europene, respectiv sursele de finanţare ale Planului Naţional de redresare şi rezilienţă.
Pădurea verde apare documentar pentru prima dată în anii 1723-1725, în harta întocmită de Claudii Mercy şi, mai apoi, în harta italianului Fracesco Griselini, în anul 1776, din care desprindem faptul că în această zonă a existat o pădure (în cea mai mare parte, plantată) mult mai extinsă, cu funcţiune principală cinegetică şi de „plămân” verde al Timişoarei.
Suprafaţa actuală a arealului pădurii este de 666 ha, dintre care 562 ha pădure compactă. Conform celui mai recent amenajament silvic (2018), în conformitate cu prevederile Codului silvic (art. 25), Pădurea verde a fost încadrată integral în grupa I cu două categorii funcţionale A4 - păduri parc şi de recreere (549 ha) şi pădure pentru producere de seminţe forestiere (13 ha). Diferenţa de suprafaţă de 102 ha (până la 666 ha) reprezintă construcţii silvice, anexe, drumuri, alei, poieni, goluri etc. Din suprafaţa totală a pădurii, 571 ha se află în proprietatea Timişoarei.

Ce trebuie să întreprindă Primăria Timişoara pentru ca Pădurea verde să devină pădure-parc a Timişoarei?

Conform prevederilor ultimei variante a Codului silvic (art. 5 din legea 197/2020), în cadrul celor 14 principii de gestionare durabilă a pădurilor, este prevăzut şi principiul „promovarea şi protecţia rolului sanogen, educativ, turistic, sportiv şi recreativ al pădurii şi accesibilităţii ei în asemenea scopuri pentru populaţie”. Art 87 (1,3) al Codului silvic prevede, în cazul pădurilor cu destinaţie, „parcuri recreative, parcuri tematice şi/sau educaţionale” (cazul Pădurii verzi), „posibilitatea de a fi scoase definitiv din fondul forestier naţional”.
Codul silvic, în Anexa 1, prevede, în mod expres, amenajările permise de executat în pădurile parc:
a) alei realizate din materiale ecologice, cu lăţimea de maximum 2 m sau piste pentru biciclete;
b) bănci;
c) iluminat;
d) puncte de informare;
e) toalete ecologice;
f) construcţii provizorii din lemn cu suprafaţa construită de maximum 15 mp.
În parcul recreativ/tematic/educaţional se pot executa amenajări cu caracter permanent sau nepermanent, în scopul desfăşurării activităţilor recreative, cu sau fără defrişarea vegetaţiei forestiere, de tipul:
a) pergole şi/sau locuri de joacă pentru copii;
b) aventura parc sau instalaţii pentru căţărare sau iniţiere în alpinism;
c) terenuri pentru paintball;
d) piste pentru biciclete şi alte infrastructuri specifice sau favorabile circulaţiei bicicletelor, precum şi, după caz, poteci de pământ pentru deplasare pedestră şi alergare şi, separat, pentru ciclism şi pentru deplasare ecvestră, piste pentru alergare, piste pentru deplasare pe dispozitive cu role, punţi, pasarele şi podeţe aferente acestor căi de comunicaţie;
e) acţiunile tematice şi educaţionale.
Parcurile recreative/tematice/educaţionale se constituie, cu avizul Comisiei tehnice de avizare pentru silvicultură, la solicitarea proprietarului/administratorului, în caz concret, Primăria Timişoara, în baza unor studii de specialitate realizate pentru pădurile cu funcţii de recreere, zonate corespunzător prin amenajamentul silvic.
Pentru accentuarea caracterului educativ, ecologic, în mod deosebit pentru tineret (elevi, studenţi), copacii trebuie etichetaţi cu tăbliţe care să cuprindă denumirea populară şi ştiinţifică a speciei, vârsta copacilor, rolul şi utilitatea, modul de recoltare etc. De asemenea, pentru desfăşurarea activităţilor practice din domeniul disciplinelor botanică, biologie, ecologie, protecţia mediului etc., se poate realiza, într-un luminiş al pădurii, un amfiteatru construit din lemn, în care pot să aibă loc şi alte activităţi educative cu elevii şi studenţii, dar şi cu un public mai extins (conferinţe, dezbateri, seminarii etc.).
Managementul parcului, dotările tehnice ale amenajării, utilităţile auxiliare funcţionării (intrări, circuite, parcări exterioare, cărări, alei, piste, împrejmuiri etc.), condiţiile şi orarul de acces, eventuale taxe pentru anumite categorii de public şi activităţi etc. trebuie prevăzute în regulamentul pădurii-parc.

Proiectul Pădurea verde - pădure parc a Timişoarei

Având în vedere cele prezentate anterior cu referire la aplicarea Pactului Ecologic (verde) European şi a Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă, permisivităţile actuale ale Codului silvic românesc, dar şi nevoia de ameliorare a calităţii mediului urban, de educaţie ecologică şi de recreere a timişorenilor, iniţiatorii şi susţinătorii acestui demers, respectiv Filiala Timişoara a Academiei Române prin Centrul de Cercetări pentru Dezvoltare Rurală Durabilă a României, la care au aderat universităţile timişorene şi Inspectoratul Şcolar Judeţean din Timiş, consideră că Primăria şi Consiliul Municipal Timişoara au o mare oportunitate pentru îndeplinirea acestor cerinţe ale locuitorilor Timişoarei, prin introducerea şi realizarea, cu prioritate, a proiectului Pădurea verde - pădure parc a Timişoarei.

Acad. Păun Ion OTIMAN

Notă
1 Clujul are suprafaţa de 17 950 ha, din care 814 ha spaţii verzi, Timişoara are suprafaţa de 13 471 ha, din care 1045 ha spaţii verzi (92 ha parcuri, 16 ha scuaruri, 332 ha zone verzi, 571 ha pădure în proprietate).