Un concurs ajuns la o nouă ediție, organizat de Muzeul Național al Banatului și finanțat de Consiliul Județean Timiș, și-a desemnat câștigătorii. Cu 395 de voturi, fotografia intitulată „Oamenii Măriei Sale”, înscrisă în concurs de Alexandra Bîzoi, a fost desemnată cea mai frumoasă poveste de dragoste. Clasamentul anunțat de muzeu este următorul: I - Alexandra Bîzoi – 395 de voturi, II - Codruța Popescu – 378; III - Oana Beatrice Spirtu – 308; Mențiune - Claudia Floroiu – 193; Mențiune - Nicoleta Reghiș – 189. Finaliștii vor fi premiați la sfârșitul lunii aprilie, urmând să fie contactați ulterior.
Fotografia câștigătoare include și o descriere a poveștii de iubire: „Ștefania și Petru Hânda. Ștefania a fost nepoata colonelului Iosif, fiica surorii lui, Valeria. La 19 ani, după bacalaureat, s-a îndrăgostit fulgerător și definitiv de tânărul locotenent Petrică Hânda. A renunțat la studiul filosofiei și după câteva luni, necesare întocmirii unei dote pe măsura fiicei contabilului Societății de Avere de la Caransebeș, s-au căsătorit. Poza îi înfățișează tineri căsătoriți, în 1939. Locotenentul purta cu bucurie haina militară și în viața civilă, după cum se vede. Soția sa, aidoma unei vedete de cinema, era îmbrăcată într-o rochie de mătase. Erau atât de fericiți! Privindu-i avem impresia că suntem părtași bucuriei lor trădată prin zâmbetul ce le luminează chipul. Locotenentul Petrică Hânda va fi ales cariera militară și drept recunoștință pentru faptul că armata s-a ocupat de educația sa, el fiind «copil de trupă», după ce tatăl său pierise ucis în Primul Război. Și ce educație aleasă a primit! Mai păstrăm un dicționar Larousse pe care i l-a dăruit logodnicei. Dedicația, într-o impecabilă franceză, e plină de iubire și de tandrețe. V-o împărtășesc. «Ma chère fillette, pour la beauté d’un jour, jour de fête de ton anniversaire». Tinerii au avut parte de cinci, doar cinci ani de viață minunată. Au fost curmați de decizia locotenentului de-a urma Școala de Război și, pe cale de consecință, de-a fi trimis pe front, în prima linie. A trecut Prutul. A ajuns în fruntea regimentului până la Stalingrad. De aici, urma i s-a pierdut definitiv. Oricât de mult l-ar fi căutat Ștefania! Timp de 10 ani, neîncetat. Prin Crucea Roșie, printre tovarășii de arme. S-a stins și ea, de durere, la nici 50 de ani”.
