Interviu cu Iolanda Vasile, unul dintre organizatorii Festivalului de Film CINECULTURA.
Cea de-a VI-a ediție a Festivalului Internațional de Film CINECULTURA revine cu proiecții inedite pentru publicul din „inima Banatului”. Cu participări din 11 țări și organizat de lectorii de limbi străine ai Universității de Vest și ai Universității Politehnica, festivalul se va desfășura – pentru prima dată – pe durata a șase zile. Cinefilii sunt invitați în perioada 9 – 14 martie în sala Aula Magna a Universității de Vest din Timișoara. Comedia românească “Love Building”, a regizoarei Iulia Rugină, va deschide ediția 2015. Festivalul de Film se va încheia cu filmul armean “Dawn on the sad street” – un tablou de ansamblu al societății armene din timpul războiului pentru independență din anii '90. Intrarea este libertă. Pentru informații legate de programul festivalului, puteți accesa: www.cinecultura.ro.
- Cum a apărut ideea organizării Festivalului de Film CINECULTURA?
- CINECULTURA este la a VI-a ediție și are deja o lungă tradiție. Ideea organizării Festivalului de Film a venit din partea cuplului Peter si Andreea Erli – lectori de germană la Universitatea Politehnică – în 2010. Apoi, s-a concretizat grație eforturilor echipelor de lectori din fiecare an și sponsorilor noștri aproape constanți: „Linde Gas”, Continental, Consultatul German la Timișoara și „Via Rumania”.
- Care este scopul festivalului?
- Scopul este promovarea culturii străine din diverse țări pe care noi – ca lectori străini la Universitatea de Vest din Timișoara (UVT) și Politehnică – le reprezentăm. Avem și voluntari, așa că din ediția 2015 face parte filmul armean „Dawn on the sad street”, din 2008, al lui R. Albert Mkrtchyan. Oricine este binevenit să propună. Chiar dacă majoritatea filmelor sunt alese de lectorii celor două universități, suntem deschiși oricărei propuneri.
- Ce țări ați promovat, din punct de vedere cultural, în edițiile anterioare?
- Germania, Austria, Franța, Italia, Serbia, Portugalia, Armenia, Peru și Brazilia. Încercăm să avem o paletă de filme cât mai largă.
- Care au fost obstacolele / dificultățile în organizarea CINECULTURA?
- În general nu am avut probleme, dar birocrația s-a interpus puțin pe final. Totul rămâne în urmă și ne perfecționăm cu fiecare ediție.
- Ce este nou la ediția 2015?
- Anul acesta avem două filme din Ciad și Angola. Este vorba despre Premiul juriului la Cannes în 2010, „Un home qui crie” – pe care îl vom difuza vineri, 13 martie de la 18:00 – și despre „Oxalá cresçam pitangas: historias de Luanda” („Să crească cireșii: povestiri din Luanda”), care va fi prezentat marți, 10 martie, de la aceeaşi oră. Primul ne vorbește despre dramele războiului civil, care au măcinat țara și cum se încearcă să se creeze o situație normală în mijlocul consecințelor tragice pe care el le aduce. În cel de-al doilea film, de fapt un documentar, este vorba despre suprapopulata capitală a Angolei, o viziune a zece dintre locuitorii săi.
- Din paleta de filme din ediția 2015 fac parte atât un Oscar – „La Grande Belleza” (Paolo Sorrentino, 2013), cât și „José e Pilar” (R. Miguel Gonçalves Mendes, 2010). Cum le descrieți?
- „La Grande Belleza” este un film premiat internațional și vorbește despre înalta societate italiană, despre farmecul și finitudinea ei. În 2014, el a primit trei premii la categoria „Cel mai bun film străin”, printre care și un Oscar. Vă invităm să îl urmăriți miercuri, 11 martie, de la 17:30. „José e Pilar” este un film despre viața Nobelului portughez pentru literatură José Saramago, după câștigarea premiului, alături de soția sa, Pilar del Rio. Ea îi continuă și astăzi munca la fundația „José Saramago”. Autorul este foarte mult tradus la noi, așa că filmul este o vizionare mai mult decât recomandată.
Spre deosebire de celelalte filme, acesta a mai fost difuzat în Timișoara, dar cum interesul este foarte mare în jurul numelui menționat, credem că filmul va avea succes în continuare.
- Cum ați stabilit legăturile cu partenerii dumneavoastră?
- Suntem sprijiniți de institutele din țările pe care noi le reprezentăm sau din care provenim, așa că este destul de simplu să stabilești legături. Fie institutele, fie ambasadele ne furnizează filmele sau ne ajută să obținem drepturile de difuzare. Și anul acesta avem o listă cu voluntari care ne ajută vor ajuta la organizarea și buna desfășurare a CINECULTURA.
Organizația Studenților din cadrul Universității de Vest din Timișoara (OSUT) se ocupă de selecție, dar suntem sprijiniți și de către Fundația pentru Tineret Timiș. Din voluntariat învățăm foarte multe lucruri. Credem că este o experiență benefică pentru studenți să vadă cum se organizează un festival. Voluntariatul îi responsabilizează. Aproape anual unul dintre lectori se schimbă și fiecare nou-venit aduce elanul necesar continuătății festivalului.
-Care este filmul dumneavoastră preferat din ediția 2015 și de ce?
- Cu siguranță, fiecare film aduce un nou element, dar totuși am trei filme preferate. Este vorba despre „José e Pilar”, „Oxalá cresçam pitangas: historias de Luanda” și „17 Filles” („17 Fete”), din Franța. Primele două reprezintă participarea limbii portugheze la festival. Pe ultimul am reușit să îl vizionez îndeaproape în cadrul atelierului de intercomprehensiune (franceză-portugheză-română), unde studenții de la cele două universități l-au tradus. Aici este extrem de important să menționăm că filmele din Germania, Italia și Franța au fost traduse în română de către studenții noștri.
- De ce a VI-a ediție cuprinde 11 filme și nu mai multe?
- Am avut o listă mai lungă, însă nu s-au concretizat toate propunerile.
„Noi urmărim să promovăm diversitatea – caracteristica Festivalului de Film CINECULTURA”.
- Ce genuri de film ați pregătit pentru timișoreni?
- Nu avem un gen anume de film, timișorenii vor viziona de la comedie și până la dramă sau documentar. Noi urmărim să promovăm diversitatea – caracteristica Festivalului de Film CINECULTURA. Principalul nostru public este cel academic, dar popularizarea festivalului este la nivelul comunității, așa că este deschis tuturor cinefililor.
„Trebuie să respectăm noua diversitate și să învățăm să răspundem cererii ei”.
- Cum vedeți Timișoara, „inima Banatului”, din punct de vedere multicultural?
- Sunt în Timișoara de aproape cinci luni și mi se pare că paleta culturală este destul de largă. Majoritatea evenimentelor sunt promovate de către Institutul Francez, Centrul Cultural German sau de către respectivele comunități culturale. Probabil că ar fi mai interesantă o deschidere spre alte țări cunoscute mai puțin, așa cum încercăm să facem la ediția din acest an. Observăm că – pe lângă comunitățile etnice de lungă durată din Timișoara – diversitatea etnică și culturală de astăzi este mult mai complexă, lucru care se datorează, probabil în mare parte, programelor de schimb universitar. Trebuie să respectăm noua diversitate și să învățăm să răspundem cererii ei. Vrem ca la anul să colaborăm cu cât mai multe instituții culturale.
Alexandru Virgil STOICA
