La sfârşitul săptămânii trecute, în cadrul Teatrului Naţional din Timişoara, a avut loc punctul culminant al proiectului de teatru social „Say it Now”. Prin sondarea, exploatarea şi transpunerea în limbaj artistic a câtorva dintre problemele cu care se confruntă adolescenţii, programul artistic a vizat conştientizarea anumitor situaţii.
Din proiect au făcut parte 30 de liceeni din Timişoara, iar din experienţele lor, redate împreună cu regizorul Marcelino Martin Valiente, Compania „B. Valiente” din Oslo, s-a născut o piesă de teatru, pe un text scris în tandem de Mihaela Michailov şi Marcelino Martin Valiente. Spectacolul, produs şi regizat de Teatrul Naţional din Timişoara, a avut premiera vineri, 23 octombrie.
Sâmbătă, 24 octombrie, această etapă a proiectului s-a încheiat printr-o dezbatere, care a avut loc, de asemenea, în cadrul Naţionalului.
Proiectul a început însă în luna aprilie, prin ateliere de lucru la care au participat tinerii timişoreni.
„Pe scena Sălii 2, actorii Teatrului Naţional Timişoara, Flavius Retea, Ana Munteanu, Bogdan Spiridon şi Colin Buzoianu intră adânc în viaţa unui adolescent care, într-un anume context, ajunge să abuzeze, fiind, el însuşi, victimă supremă, neînţeleasă nici măcar, sau mai degrabă, în primul rând de părinţi. Construieşte în jurul lui Zidul, un spaţiu imaginar dincolo de care el este cel mai puternic. Şi atât. Sami, cel din piesă, e un personaj fictiv. Povestea lui, însă, s-a spus, într-un fel sau altul, la unul din atelierele care au deschis proiectul „Say It Now!”. Lucrând împreună, acceptând teatrul ca spaţiu al încrederii, tinerii participanţi la woorkshop-ul „Say it now!” din aprilie au verbalizat lucrurile despre care de obicei tac”, au afirmat surse din cadrul proiectului.
„Prin joacă, am învăţat să spunem ce simţim cu adevărat”
Proiectul a ridicat semne de întrebare şi i-a ajutat în mod real pe unii tineri. „La workshop am simţit că pot să mă deschid. Nu era ca la şcoală, nu eram presată sau constrânsă. Prin joacă, am învăţat să spunem ce simţim cu adevărat. (...) Am o prietenă care a devenit dependentă de droguri după ce a asistat la scena în care un poliţist i-a pus cătuşe tatălui ei. Un alt băiat care a participat la workshop îşi punea probleme referitor la orientarea lui sexuală, încerca să se înţeleagă pe sine însuşi, avea mari nesiguranţe în ceea ce-l priveşte”, a relatat Raluca Cîrstea, elevă în ultimul an de liceu, la CNA ”Ion Vidu”.
„Teatrul vorbeşte, mergem la teatru ca să ne spunem ceva unii celorlalţi. Teatrul Naţional şi-a asumat ca spectacolele sale, indiferent de titlul ales, să abordeze o temă socială. Noi nu arătăm cu degetul, nu dăm soluţii sau verdicte, ci punem întrebări la care fiecare spectator trebuie să-şi răspundă. În felul acesta, el devine un partener activ şi responsabil”, a afirmat Ada Hausvater, managerul Teatrului Naţional din Timişoara.
Relaţia părinţi-copii a fost, de asemenea, dezbătută. „Comunicare înseamnă schimb de idei. Nu înseamnă că tu, ca părinte, spui şi copilul te ascultă. Trebuie create punţi. În general, copiii nu au destule contexte să se exprime, iar dacă adulţii comunică între ei, au pierdut în schimb punţile de comunicare cu copiii. Cea mai importantă relaţie este cea dintre părinţi şi copii. Un părinte trebuie să fie atent la nevoile copilului său, nu la nevoie sale în raport cu el”, a spus psihologul Raluca Faur.
Totodată, urmare a acestor activităţi, a fost realizat şi un film documentar.
Ioana NICOLESCU
