Unul dintre artiştii cei mai apreciaţi ai momentului pe scena mondială de jazz, Terri Lyne Carrington, a concertat la a doua ediție a Festivalului de Jazz din Timișoara. Aceasta a fost însoţită de un grup „all star” format din: Lizz Wright - voce, Tia Fuller - saxofon, Ingrid Jensen - trompetă, Rachel Z – pian/clape și Matthew Stevens - chitară. Terri Lyne a câştigat un premiu GRAMMY în 2012 pentru Best Vocal Jazz Album, iar în 2013 i-a fost decernat premiul GRAMMY pentru Best Instrumental Jazz Album - acordat pentru prima oară unei femei.
- Care este rolul artei muzicale în viața ta?
- Ca și baterist, mereu am iubit să lucrez cu vocaliști. Munca alături de Lizz Wright este un stil de viață. Ea are un suflet minunat. Scopul meu este să o ajut pentru a-și perfecționa talentul. Genul nostru muzical este jazz-ul bazat pe blues. Încerc să am o calitate agresivă și, în același timp, seductivă pentru muzică și spectacol. Dar mereu țin cont de faptul că oamenii pot simți muzica prin mișcările corpului. Viața mea este frumoasă, mai ales după câștigarea a două premii Grammy. Sunt capabilă să cânt cu trupa mea și să muncesc mai mult decât înainte. Acest aspect este o binecuvântare pentru viața mea.
- La ce vârstă ai ales arta sunetelor? Îți exprimi mai ușor sentimentele prin muzică?
- Am început să cânt la tobe la vârsta de șapte ani și de atunci nu am mai renunțat. Nu îmi exprim mai bine sentimentele prin arta sunetelor. Pot spune că muzica este o parte din mine și acest lucru este esențial. Sunt fericită și creativă când compun melodii.
- Care este viziunea ta despre orașul de pe Bega și despre a doua ediție a Festivalului de jazz? Cum te-ai simțit în această scurtă vizită?
- M-am simțit foarte bine în Timișoara. Gazdele Festivalului JazzTM au fost minunate. S-au comportat cu noi într-un mod frumos și pot spune că le pasă, într-adevăr, de muzică și artiști. M-am simțit bine alături de prietenul meu, Al Jarreau. A fost frumos să îl revăd. Am cântat alături de el timp de trei ani. Publicul a fost receptiv pentru genul nostru de muzică, ceea ce ne-a făcut să ne simțim fericiți. Vă mulțumesc.
- Unde locuiești în acest moment? Descrie-mi, te rog, o zi normală din viața ta.
- Locuiesc în Woburn Massachusetts și predau la Colegiul Muzical „Berklee” din Boston. Fiecare zi este diferită. Nu îmi place viața cotidiană, așa că acest lucru este potrivit pentru mine.
- Dorești să vii la Timișoara și în anul următor?
- Mi-ar plăcea foarte mult să mai particip la Festivalul de jazz. Nu aveam nici o idee despre cum va fi, dar am fost foarte fericită să văd atitudinea pozitivă, respectul pentru artiști și dragostea pentru muzică din partea timișorenilor.
- Care sunt cele trei cuvinte care te descriu?
- Amuzantă, serioasă și plină de speranță.
- Cum ai defini jazz-ul?
- Citatele lui Duke Ellington, Wayne Shorter, Jack DeJohnette și Abby Lincoln sunt cele mai potrivite pentru a defini jazz-ul. „Jazz-ul înseamnă libertatea exprimării, nu un tip de muzică”. „Jazz-ul este multidirecțional...”. „Jazz-ul este un Spirit...”
- Ce premii ai câștigat și cu ce ocazie? Care este cântecul tău preferat?
- Am câștigat multe premii, dar două Grammy sunt mai importante pentru că sunt din partea colegilor tăi. Nu am melodii favorite, iubesc multe piese cum ar fi „I got Lost in His Arms” (Shirley Horn), „Paprika Plains” (Joni Mitchell), „Infant Eyes” (Wayne Shorter) și multe altele.
- Care sunt factorii care dau naștere inspirației tale?
- Viața este cel mai important factor pentru inspirația mea. Natura, oamenii și dragostea sunt, de asemenea, importante. Sper să revin și să revăd Timișoara.
Alexandru Virgil STOICA
