Expoziţia temporară inaugurată la Muzeul de Artă din Timişoara, expoziţie ce poartă titlul „Locuri”, a maestrului Ştefan Câlţia, conduce vizitatorul într-o călătorie fabuloasă, fantastică, totul fiind special pregătit de autor şi echipa sa, pentru Palatul Baroc, pentru Timişoara, pentru prietenii timişoreni şi pentru toţi cei care în lunile octombrie şi noiembrie vor păşi în Muzeul de Artă din burgul bănăţean.
Ştefan Câlţia s-a născut la Braşov, în frumoasa Ţară a Bârsei, în anul 1942, iar la vârsta de doi ani s-a mutat la bunicii din Ţara Făgăraşului, în satul Şona. Satul bunicilor îşi va pune amprenta asupra viitorului artist, Şona devenind punctul de plecare şi de întoarcere al artistului, o permanentă referinţă în majoritatea tablourilor sale şi în fascinantele poveşti pe care le-a făcut posibile.
Artistul avea să se formeze la Timişoara, la şcoala de artă a vestitului pedagog Julius Podlipny, studiile liceale încheindu-le aici, între anii 1955-1963. Între anii 1964-1970 a fost student al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, absolvind ca şef de promoţie, la clasa profesor-ului Corneliu Baba.
Artist consacrat prin măiestria craţiei sale, prin modul original de a reda lumea rurală, Ştefan Câlţia şi-a prezentat opera în numeroase state, percum, Norvegia, Elveţia, Ţările de Jos, Danemarca şi, bineînţeles, în ţara sa natală, România.
Despre expoziţia inaugurată la Timişoara, prof. univ. dr. Victor Neumann, director-ul Muzeului de Artă din Timişoara, a vorbit astfel: „Este o expoziţie a unui artist consacrat. Noi vrem să adăugăm încă ceva la consacrarea domniei sale, şi prezenţa în Palatul Baroc al oraşului Timişoara spune foarte mult despre intenţiile noastre, despre dorinţa noastră de a evidenţia o artă contemoprană de vârf a României, dar şi o artă contemporană care intră în rezonanţă cu aceea universală. Împreună cu artiştii, muzeografii, scriitori şi profesorii care-i cunosc foarte bine opera, am considerat că a sosit momentul să-i adresăm maestrului invitaţia de a organiza o primă şi amplă expoziţie în Palatul Baroc ce găzduieşte Muzeul de Artă, Timişoara, instituţie destinată consacrării autenticelor valori culturale româneşti şi universale.”
Venit pe lume în plin război mondial, Ştefan Câlţia a cunoscut, copil fiind, împreună cu familia sa, ororile ocupantului sovietic ce s-a abătut asupra României în perioada ce a urmat încheierii celui de-al doilea război mondial. Artist vizual strâns legat de lumea satului natal, de Şona, tăvălugul bolşevic nu avea să şteargă din memorie lui Ştefan Câlţia lumea rurală cunoscută în copilărie, valorile culturale moştenite neputându-i fi şterse din amintire.
Influenţat de mic de familia sa, cea care i-a insuflat strălucirea gândului şi durabilitatea sentimentelor, format ca artist în anii de liceu, în Timişoara, apoi ducându-şi mai departe formarea în învăţământul superior al Institutului de Arte Plastice din Bucureşti, maestrul Ştefan Câlţia a devenit azi, la vârsta deplinei maturităţi, un talent preţuit pentru etica muncii sale, devenind, prin tot ceea ce face, un vrednic povestitor al lumii de ieri, dar şi a lumii de mâine.
Ştefan Câlţia povesteşte în picturile sale, fiind un înnăscut povestitor. Povesteşte despre deplasările la Şona, despre înfăţişarea oamenilor de acolo, despre ocupaţiile şi trăsăturile de caracter ale ţăranilor din satul părinţilor săi, despre dragostea pe care le-o poartă. Descrie familia şi comunintatea locală, utilizând un mod original. Stăruie pentru recuperarea unor obiceiuri şterse din memorie şi a construirii unei diversităţi regionale ascunse de vreme. Artistul rememorează ce înseamnă diversitatea regională, depunând eforturi în acest sens prin picturile sale, prin poveştile sale, des utilizate. Diversitatea reflectă frumuseţea României, de aceea ea necesită descoperirea sau redescoperirea.
Reflecţiile maestrului Câlţia se revendică din lunga şi înţeleapta cultură rurală românească. Satul Şona este un loc în care nimeni şi nimic nu se grăbeşte. În acest mediu rural, spaţiul şi timpul îşi dau mâna pentru a semnala prezenţa unei istorii nepervertite de moderintate. Artistul, cu mult har, descoperă universalitatea sub influenţa des invocatelor şi admirabilelor reprzentări ale tradiţiei locale. Artistul Ştefan Câlţia inovează în picturile sale. Inovaţiile sale rezultă din reinventarea trecutului, a identităţii personale şi a colectivităţii umane de altădată.
Amprenta locurilor natale în care a crescut şi a copilărit Ştefan Câlţia, este dublată de orientarea religioasă tolerantă, dimensiunea religioasă a creaţiei sale fiind prezentă în expoziţia inaugurată la Muzeul de Artă din Timişoara prin desenele ce au fost expuse prima dată în Biserica din Herina, judeţul Bistriţa-Năsăud.
Ataşat valorilor monarhiei, acestea corespunzând tradiţiei poporului român, pentru maestrul Ştefan Câlţia, Casa Regală a României este o referinţă de vârf, una statornică pentru ceea ce înseamnă societate şi cultură, diplomaţie şi bine unitar.
Crezul artistic al maestrului Câlţia derivă dintr-o mare şi continuă curiozitate faţă de om şi natură, tradiţii şi simboluri, cărţi şi idei. De aici plăcerea de a desena sau de a picta episoadele frumoase ori triste care l-au marcat.
Tripticul „Lumea ca teatru” redă, poate, foarte bine unul din episoadele tragice pe care artistul a fost nevoit să le trăiască în copilăria sa, invazia imperiului roşu asupra României, acel imperiu roşu din răsărit care a voit să schimbe oameni, natura şi întreaga frumuseţe şi maiestate a patriei, lăsând în urmă pustiu în oameni, în natură în fiinţa naţiunii române. În monumentalul triptic apar chipurile de saltimbanci ale unor indivizi puşi să evolueze după un scenariu de circ al suferinţei, veniţi în care, ce pot simboliza care alegorice.
Lumea modernă a acestor circari este subtil ironizată de maestrul Câlţia în picturile sale, ironia fiind prezentă printr-o combinaţie în care păsările, oamenii şi circul amalgamează lumea de azi, critica subtilă făcând trimitere şi asupra stării de spirit ori a aceleia de civilizaţiei în care trăim (consumerismul, neînţelegerea sentimentelor aproapelui, privirea celor de lângă noi doar ca obiecte şi nu ca fiinţe înzestrate cu raţiune şi suflet etc.). Circul din picturile maestrului Ştefan Câlţia reprezintă şi un element universal, nu doar unul local.
Pentru studenţii din echipa domnului Ştefan Câlţia, expoziţia prezentă la Timişoara continuă experienţa începută cu doi ani în urmă, în cadrul unui proiect iniţat de patronul galeriei „Posibilă” din Bucureşti, Matei Câlţia, fiul conscratului maestru, proiect prin care un număr de şapte studenţi ai Facultăţii de Arte şi absolvenţi în istoria artei, masteranzi, au fost provocaţi să lucreze alături de consacratul artist vizual Ştefan Câlţia.
Curatorii expoziţiei desfăşurate în sălile de la etajul doi ale Muzeului de Artă din Timişoara sunt Patricia Bădulescu, Sandra Demetrescu şi Ioana Mandeal, doctorande în domeniul artei. Doctorand Patricia Bădulescu, din partea curator-ilor, a prezentat astfel expoziţia: „Împreună, am gândit un fel de lume formată din locuri, fiecare cu semnificaţia sa specifică şi cu natura sa specifică. Este vorba de locuri biografice, este vorba de locuri culturale, este vorba de locuri spirituale. Când mă gândesc la locuri biografice mă refer la oraşul minunat în care ne aflăm şi care găzduieşte acest eveniment. Este orşul în care artistul Ştefan Câlţia şi-a petrecut anii formării şi, deasemenea, un alt loc foarte important prezent în expoziţie este locul din care totul a plecat. Este vorba de satul Şona aflat în apropierea Făgăraşului, acolo unde artistul a copilărit şi din spiritualitate căruia se împărtăşesc aproape toate imaginile sale. Atunci când mă gândesc la locuri culturale, simt nevoia să mă ancorez din nou în cultura aceasta timişoreană şi din acest motiv, împreună cu colgele mele, am gândit un spaţiu enclav al acestei expoziţii, dedicat unei dinastii de grădinari, peisagişti timişoreni. Este vorba de Wilhelm şi Árpád Mühle. Una dintre încăperile cele mai intime ale expoziţiei le este dedicată. Sala călătoriei am gândit-o ca o sumă de locuri parcurse, pentu că asta este călătoria, un mod de a trece prin locuri, marcându-le prin prezenţa ta şi lăsându-te marcat de ele. Am vorbit în această expoziţie, împreună cu colegele mele, despre micile locuri, despre locurile intime precum atelierul, precum detaliul pictat într-o compoziţie de mari dimensiuni. Sunt aşa-zise locuri de care nu întotdeauna suntem conştienţi, dar care au importanţa lor covârşitoare în întreg. Acesta ar fi pe scurt o trecere în revistă a parcursului expoziţional de care ne-am ocupat.”
Expoziţia ce probează remarcabilul rol al şcolii de artă din Timişoara în contextul învăţământului academic, naţional şi european, are menirea să readucă în atenţia iubitorilor de artă o creaţie impresionantă, o creaţie ce invită, pe de o parte la un exerciţiu de admiraţie, iar pe de alta la o reflecţie optimistă asupra viitorului.
În cadrul expoziţiei vor avea loc la Muzeul de Artă din Timişoara, 3 octombrie-5 decembrie 2014, numeroase conferinţe, dezbateri, lansări de carte, întâlniri ştiinţifice naţionale şi internaţionale, toate acestea propunându-şi să cultive excelenţa, contribuind astfel la candidatura oraşului Timişoara pentru dobândirea titlului de Capitală Cultural Europeană în anul 2021.
Expoziţia inaugurată vineri, 3 octombrie 2014, conţine atât picturi cât şi gravuri din creaţia maestrului Ştefan Câlţia, poate fi vizitată în zilele de marţi-duminică, orele 10-18. Preţul de intrare în Muzeul de Artă din Timişoara este de 10 lei. Elevii, studenţii, pensionarii şi persoanele cu handicap beneficiază de gratuitate. Luni, expoziţiile muzeului sunt închise.
Cornel SERACIN
Foto, prof. Ciprian CHIRILEANU
