Un sfert de secol de la colonizarea etnicilor germani
Localitatea Săcălaz a aniversat un sfert de veac de la colonizarea localităţii cu etnici germani. Ziua de 29 mai a devenit, astfel, un punct de reper pentru săcălăzeni, care au retrăit atmosfera din urmă cu câteva zeci de ani, atunci când în localitate comunitatea germană era una foarte puternică.
Organizarea acestui eveniment a fost în grija Primăriei şi a Consiliului Local Săcălaz, a asociaţiei culturale „Armonia” din Săcălaz, a H.O.G. Sackelhausen din Reutlingen şi a familiei Kristine şi Evald Neu, vechi săcălăzeni.
Săcălazul a redevenit, pentru o zi, comuna şvăbească din urmă cu aproape trei decenii. Eleganta paradă a portului popular, atât şvăbesc, cât şi românesc bănăţean, a stârnit nostalgii printre cei care trăiesc astăzi în localitatea din apropierea Timişoarei. În acordurile fanfarei, perechile au străbătut comuna, iar germanii au chemat oamenii la Kirchweih, aşa cum o făceau pe vremuri.
Din porţi, săcălăzenii au admirat alaiul, cu a sa bogăţie de culori, aducându-şi aminte de sărbătorile de altădată.
Şvăboaicele au purtat fuste înfoiate, în culori pastelate, de la galben-pai la albastru azuriu, deasupra jupoanelor creţe.
Fetele au îmbrăcat nuanţe deschise şi şaluri înflorate petrecute peste piept, doamnele mature s-au dichisit în bluze sobre, încheiate la gât, în culori brun sau negru, iar domnii s-au prezentat, conform tradiţiei, în cămăşi albe, cu veste şi pantaloni negri, purtând pălării cu mărgele şi panglici colorate.
Programul aniversar a debutat cu defilarea a şase grupe folclorice din Banat şi Germania în port şvăbesc, dar şi în costume populare româneşti, acompaniate de fanfara din Reutlingen. Alaiul sărbătoresc a străbătut localitatea de la un capăt la altul, pe şoseaua principală din Săcălaz, invitând, în acorduri de fanfară locuitorii comunei la Kirchweih. Ansamblurile, între care şi unul alcătuit exclusiv din elevi din ciclul primar, îmbrăcaţi în roşu şi alb, s-au străduit şi au reuşit să atragă mulţi locuitori la manifestările prilejuite de acest moment aniversar.
După această adevărată paradă a portului popular, gazde şi invitaţi au participat la invitaţia la Kirchweih, cu măr împodobit cu rosmarin. Astfel, au primit câte un măr subprefectul de Timiş, domnul Zoltan Marossy, primarul comunei Săcălaz, domnul Ilie Todaşcă, Şeful Serviciului Relaţii Publice din Consiliul Judeţean Timiş, domnul Răzvan Hrenoschi, directorul şcolii din Săcălaz, domnul Ioan Petrica, precum şi alte oficialităţi judeţene şi locale. În continuare, perechile de Kirchweih au participat conform vechilor obiceiuri la o Sfântă Liturghie, oficiată în biserica romano-catolică, după care a avut loc ceremonia de depunere a coroanelor de flori la monumentele eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale şi dezvelirea unui monument al germanilor din Săcălaz, dedicat celor 250 de ani de la colonizarea Săcălazului.
Cu prilejul dezvelirii monumentului germanilor din Săcălaz, primarul localității, domnul Ilie Todașcă, a rostit un discurs în fața celor prezenți:
„Dragi săcălăzeni, stimați invitați și oaspeți, în primul rând vă salut pe toți și, în același timp, vă mulțumesc că sunteți aici pentru a marca un eveniment deosebit pentru istoria localității noastre. Se împlinesc 250 de ani de când pe aceste pământuri s-au stabilit primele familii de etnici germani, dezrădăcinați și ei din diferite zone ale imperiului de atunci.
Istoria consemnează perioadele grele și suferințele prin care au trecut la început, cât și pe parcursul celor peste 200 de ani cât au conviețuit pe aceste meleaguri din pusta bănățeană. Și tot istoria consemnează contribuția esențială a etnicilor germani la dezvoltarea localității, în perioada menționată.
Și-au pus masiv amprenta asupra a tot ceea ce înseamnă rigurozitate, seriozitate și corectitudine. Din păcate însă, mare parte a acestei etnii a emigrat spre locurile de unde au venit strămoșii lor, lăsându-și în urmă agoniseala de-o viață.
Suntem aici pentru a marca acest important eveniment, prin inaugurarea acestui obelisc, în memoria etnicilor germani, pentru a ne arăta respectul pentru ei, respect ce se va păstra încă mulți ani de acum înainte. Acest obelisc trebuie să amintească și generațiilor viitoare de stima, prestigiul și valoarea de care s-au bucurat acești oameni. Ne bucurăm că sunt prezenți astăzi mulți dintre foștii locuitori ai Săcălazului, care au străbătut până aici mii de kilometri. Este o dovadă că nu și-au uitat satul lor și al strămoșilor lor. Acești oameni au fost și rămân săcălăzeni oricunde s-au afla în lume, iar noi, actualii locuitori, și generațiile viitoare nu-i vom uita!”.
Apoi, domnul Mathias Reitz , un vechi săcălăzean, a prezentat asistenței un scurt istoric al celor 250 de ani de la colonizarea etnicilor germani, de la sosirea primilor coloniști, la anii celor două conflagrații mondiale și la ultima jumătate de veac: „Primii germani care s-au stabilit la Săcălaz au imigrat în anul 1765, adică în cel de-al doilea val de colonizare, pe vremea regenței împărătesei Maria Theresia. Pentru a avea spațiu sufficient pentru imigranți, Camera Aulică a ordonat strămutarea băștinașilor români. Împreună cu românii strămutați din Frumușani, ei au înființat localitatea Torac, situată în Banatul sârbesc. (…) Primele decenii la Săcălaz au fost extreme de dificile pentru coloniști: bolile epidemic au cerut sute de victime. (…) Urmare a modificărilor raportului de forțe pe plan European, în primii 160 de ani de la înființarea comunei, statutul ei s-a schimbat de șase ori, Săcălazul făcând parte din șase state: 1765-1778 – Austria; 1779-1848 – Ungaria; 1849-1869 – Voivodina Sârbească și Banatul Timișan (domeniu al Coroanei); 1861-1918 – Ungaria; noiembrie 1918-iulie 1919 – Serbia; începând din 3 august 1919 – România. (…)
Evenimentele politice din anul 1940 au avut consecințe fatale pentru toți germanii din România: Guvernul Antonescu emite o lege în baza căreia se înființează Grupul Etnic German; toți cetățenii români de naționalitate germană sunt declarați ca membri ai acestei organizații. După război, această lege avea să ofere temeiul pentru a-i încadra pe toți în categoria „fasciștilor” și de a-i expropria fără despăgubire, în baza reformei agrare din martie 1945. Astfel au fost distruse și temeliile țărănimii săcălăzene. De asemenea, imediat după război, germanii au fost privați de toate drepturile cetățenești. Abia prin rezoluția din decembrie 1948 au fost recunoscuți ca naționalitate conlocuitoare și li s-au acordat.
La Săcălaz, din 780 de bărbați chemați să presteze serviciul militar în cel de-Al Doilea Război Mondial au murit 222.
Două treimi din populația satului s-au refugiat în septembrie 1944, la apropierea Armatei Roșii, în Austria, Germania sau Cehoslovacia. Doar 50% dintre ei s-au reîntors.
În baza unui ordin secret al lui Stalin, 72 de bărbați între 17 și 45 de ani și 53 de femei între 18 și 30 de ani au fost deportați în ianuarie 1945 la muncă silnică în fosta Uniune Sovietică, 23 dintre ei murind acolo.
În iunie 1951 a avut loc deportarea în Bărăgan. Din Săcălaz, 83 de familii germane, 39 de familii românești și 288 de familii macedonene (aromâni) au fost deportate. (…)
În ultimii 25 de ani, comuna a făcut progrese considerabile, mai ales în timpul mandatelor primarilor Vasile Câmpeanu și Ilie Todașcă: alimentarea cu apă și gaz, înființarea zonelor industrial, extinderea vetrei vechi a satului, construirea sălii de sport modern, asfaltarea tuturor străzilor din localitate, deschiderea unei sucursale a BRD sau anexarea canalizării la rețeaua Timișoarei”.
Un alt moment emoţionant a fost cel de dezvelire a plăcilor memoriale dedicate lui Egidius Haupt şi Ernst Kannengießer.
Şi dacă dimineaţa a fost cu dans şi sărbătoare, nu au fost uitaţi nici cei trecuţi la cele veşnice, deoarece după-amiaza oaspeţi şi invitaţi s-au deplasat la cimitirul din Săcălaz, unde au fost comemoraţi strămoşii. Astfel, a avut loc o slujbă de pomenire a răposaţilor, care s-a ţinut la capela romano-catolică din cimitir, iar la crucile celor dispăruţi s-au depus coroane de flori.
Seara de vineri s-a încheiat cu Balul de rugă bănăţeană, la care au participat numeroşi localnici şi invitaţi.
Petru Vasile TOMOIAGĂ
