Eveniment

Născut la 7 iunie 1960, la Iași, fiu al profesorului doctor René Duda și al medicului Gabriela Constandache

Căsătorit cu Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române la 21 septembrie 1996

Creat Principe al României și Alteță Regală (2005)

Liceul Internat din Iași 1979 și Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică 1984

Colegiul Național de Apărare, seria a XI-a, 2002

Cursuri la Colegiul George C. Marshall, Garmisch, Germania (Senior Executives) septembrie 2003 și John F. Kennedy School of Government, Universitatea Harvard (Senior Executives in National and International Security) august 2004

Colonel în Armata României (r) (2005) și doctor în știinte militare (2006)

Doctor Honoris Causa al Universității Academiei de Științe a Republicii Moldova (2015)

Decorat de Regele Mihai cu Marea Cruce a Ordinului Carol I (2007) și cu Marea Cruce a Ordinului Coroana României (2011)

Reprezentant Special al Guvernelor României 2002-2008 și consilier al Regelui Mihai I 2001-2017

Din 1974 pâna în 1999, Principele Radu a susținut o bogată carieră artistică în teatru, film și televiziune în țară și în Franța, Belgia, Elveția, Luxemburg, S.U.A., Israel, Macedonia și Camerun. El a realizat în 1993 primul proiect de terapie prin artă "Artécole", pentru orfanii din România

Principele a jucat un rol important în cadrul vizitelor oficiale ale Regelui Mihai I din 1997 și 2002, pentru integrarea României în NATO și UE în Marea Britanie, Belgia, Spania, Luxemburg, Țările de Jos, Norvegia, Suedia și Danemarca

În 1997-2001, Principele Radu a însoțit pe Rege în călătoriile lui în România, Europa și SUA. Alteța Sa Regală a creat conceptul Turneului Mileniului, pe care Majestatea Sa l-a făcut în țară pentru anul 2000. De la revenirea în România, la Palatul Elisabeta, în anul 2001, Majestatea Sa Margareta și Principele Radu reprezintă Familia Regală în sute de acțiuni publice anual, în București, în țară și în străinătate

Principele a susținut 360 de conferințe despre România în țară și în Austria, Azerbaidjan, Belgia, Canada, Republica Cehă, Croația, Egipt, Elveția, Emiratele Arabe Unite, Estonia, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, India, Iordania, Israel, Irlanda, Italia, Japonia, Letonia, Lituania, Marea Britanie, Maroc, Moldova, Olanda, Polonia, Senegal, Slovacia, Slovenia, Statele Unite, Suedia, Thailanda,Turcia, Turkmenistan și Ungaria

Împreună cu Margareta, Custodele Coroanei române, a fondat în 2015 bursele anuale “Regele Carol I” și “Regina Elisabeta” la Academia de Studii Economice din București și bursele “Regele Ferdinand” și “Regina Maria” la Universitatea Academiei de Științe de la Chișinău

Ziua de 7 iunie este una de sărbătoare în Familia Regală a României. Și aceasta deoarece, în acest an, pe 7 iunie, Alteța Sa Regală Principele Radu al României împlinește 60 de ani.
Am avut onoarea de a-l cunoaște pe ASR Principele încă de pe vremea când nu făcea parte din Familia Regală. După aceea, de-a lungul anilor, l-am întâlnit în numeroase ocazii - la Timișoara, la București, la Săvârșin sau la Sinaia. S-ar putea spune multe despre persoana sa, dar vreau să mă opresc spunând doar atât: în vâltoarea prin care România a trecut în ultimul sfert de secol, Principele Radu a fost întotdeauna un etalon de decență, bun gust, modestie și, mai ales, bun simț.
Din momentul intrării sale în Familia Regală, s-a pus în slujba României și a românilor, iar prin activitatea sa publică și privată a făcut mai mult bine societății românești decât oricare om politic care a ajuns să ne conducă în acești aproape 25 de ani.
Evident, o astfel de atitudine nu putea să rămână fără urmări. S-au inventat tot felul de povești, au fost lansate tot felul de zvonuri - unele mai circulă chiar și acum. Principele Radu a preferat să nu se coboare la nivelul celor care le-au lansat, și și-a continuat activitatea în slujba Familiei Regale și a României.
Astăzi, în preajma acestei frumoase zile de naștere a Alteței Sale Regale, vă oferim câteva fragmente dintr-un interviu pe care Principele Radu l-a oferit ziarului „Timișoara”, prin Petru Vasile Tomoiagă, în urmă cu zece ani. Veți găsi în aceste fragmente câteva afirmații de aceeași actualitate și astăzi ca în urmă cu un deceniu.

- Biblia spune că, şi dacă un singur om mai crede, nu este totul pierdut.

- Da, aşa este. Uneori este suficient ca patru-cinci-şase minţi şi suflete să înţeleagă mesajul şi este de ajuns. De altfel, după cum spunea un om politic de dreapta cu nişte ani în urmă, uneori, mai ales în această parte de lume, în istorie a fost suficient dacă patru-cinci-şase persoane luminate care au avut un anume rol de jucat, care au avut o anumită putere în societate, au fost convinse de un ideal, el s-a putut şi înfăptui. Nu vorbesc de oameni cu putere în sensul exclusiv politic, ci de oameni care au putut, prin poziţionarea lor în societate, să influenţeze. Această personalitate îmi spunea, cu câţiva ani în urmă: «Nu este nevoie de sute, mii de oameni care să fie mobilizaţi de o idee. Uneori, în societăţile noastre, este suficient ca cinci-şase oameni să creadă în ceva pentru ca acest lucru să se şi petreacă». Vezi anul 1866, când Regele Carol I a venit în România, aceasta nu a fost opera poporului român în întregul său. Au fost, la vârf, câteva minţi şi suflete luminate care au făcut acest lucru posibil. Noi uităm în ce situaţie era România atunci. S-a ajuns ca peste noapte, dintr-o situaţie de criză serioasă sau, poate, chiar datorită ei, să se pună bazele unei poveşti care a durat aproape un secol şi care a fost cea mai fără precedent, cea mai puternică dezvoltare a României în toată istoria sa.

- Peste timp, comparativ, după un secol şi jumătate, suntem în aceeaşi situaţie de criză…

- Da, numai că nu găsim forţa de a privi în faţă ceea ce este important. Am sentimentul că ne şi ferim s-o facem!

- Probabil va trebui să suferim mai mult, pentru a ne lumina!?

- Vedeţi, România nu este lipsită de spirit critic. Dacă deschizi un ziar sau apeşi pe un buton la radio sau la televizor, plouă cu critici, plouă cu spirit critic. Dar nu am sentimentul că întotdeauna acest spirit este consumat în direcţia în care trebuie. Şi în anul 2009 am văzut enorm de multe eforturi pentru a se pune degetul pe rană, de a se vorbi despre ce nu merge de fapt bine, dar n-am avut sentimentul că întotdeauna a avut şi efect. Pentru că de multe eforturile au ţintit exact în direcţia opusă. Omul are, din păcate, şi această meteahnă că uneori se duce exact în calea răului. Nu-l vede de unde vine. Merge înapoi pe drumul rău şi se loveşte de acelaşi obstacol, repetând greşeala în istorie, uneori permanent.

- Românul de astăzi mai este influenţat şi de altceva decât de politică?

- Este influenţat de economie, de spirit, de propriile tradiţii, de credinţe, de încredere, de iubire, de frică, de foame, de căldură, de frig. Toate acestea sunt lucruri care influenţează viaţa de zi cu zi, nu este acest divertisment permanent care apare la televizor şi care îţi dă, pe gratis, un fel de iluzie cu care nu ai ce să faci. De aceea am venit, de fapt, la Timişoara de patru ori şi de aceea doresc să fac o revenire aici, poate pentru un alt an universitar, în care cu alţi studenţi, cu noi generaţii, să vorbim despre aceleaşi lucruri. Aceasta pentru că subiectul pe care eu îl abordez nu este unul care se epuizează într-o singură discuţie. Sunt lucruri care se menţin în actualitate, care n-au fost rezolvate, care merită să fie în continuare discutate şi cred că vor rămâne în continuare valabile pentru un număr de zeci de ani, pentru că întregul continent european se află în criză din aceste puncte de vedere. Noi vorbim, bineînţeles, despre noi, pentru că ne doare cel mai mult situaţia de la noi. Dar să ştiţi că şi în alte ţări din Europa occidentală, chiar din ţări cu foarte mare tradiţie democratică, oamenii nu mai au încredere în performanţa politică, în oamenii pe care îi aleg şi li se pare că totul este un circ continuu, care face să alterneze la putere o serie de oameni care promit una şi fac alta. Foarte rar un om se bucură de încrederea celorlalţi şi se poate spune despre el, la sfârşitul mandatului, că a fost acolo câţiva ani şi a lăsat o urmă. În sectorul privat, performanţa din punct de vedere economic este foarte mare. Ai în fiecare zi milionari care apar, oameni care dau câte o lovitură extraordinară, fie pentru că sunt deştepţi, fie pentru că sunt abili, şi se creează o discrepanţă între performanţa politică – din ce în ce mai derizorie şi mai neprofesionistă – şi cea din mediul privat – care începe să facă din ce în ce mai mari peformanţe şi să acumuleze putere.

Articol îngrijit de Flavius BONCEA