Sfântul Ierarh Nicolae este considerat unul dintre cei mai mari sfinți ai Bisericii, care a așezat această sărbătoare nu numai pentru lauda sfântului, ci și pentru a ne pune înainte icoana virtuților alese, cu care a strălucit acesta, spre a ne îndemna cu tot dinadinsul la urmarea lui.
Multe și alese au fost virtuțile Sfântului Nicolae, care privindu-le, ne convingem că mântuirea sufletului și împărăția Cerurilor numai prin lupte grele și osteneli multe se poate dobândi, după cuvântul lui Iisus ( Matei 11, 12: „Împărăția Cerurilor se silește și cei ce se silesc o apucăepe ea”. Ori, după cuvântul Sf. Ap. Pavel, la Galateni 5, 24: „Iar cei ce sunt ai lui Hristos, trupul și-au răstignit cu patimile și cu poftele”. Dintre numeroasele virtuți cu care a strălucit sufletul sfântului Nicolae, ne atrag luarea aminte mai ales virtutea iubirii și a milei față de aproapele.
Născut în orașul Patara din provincia Liciei, din părinți nobili și foarte evlavioși, s-a obișnuit încă de mic cu postul și cu lepădarea de sine. În anii de școală a dovedit multă sârguință, făcând în scurt timp o mare înaintare în învățătură. El s-a ferit de tovărășia tinerilor ușuratici, zburdalnici și neînfrânați, iar pentru a-și păzi sufletul de ispite, își căznea trupul cu post și cu fel de fel de canoniri. Cerceta mult sfânta Biserică, dorind mult să-și transforme sufletul într-o Biserică vie a Duhului Sfânt.
După sfatul episcopul locului, părinții au dat copilul spre cariera preoțească. Când l-a hirotonit de preot, episcopul, luminat de Duhul Sfânt, a zis celor de față: „Fiii mei, văd că pe pământ de acum răsare un nou soare, care va fi pe acest pământ multora spre odihnă și bucurie. Va veni vremea, când veți vedea, că acesta va readuce multe oi rătăcite în staulul cel adevărat. Veți vedea, că el va fi bucuria săracilor, sănătatea bolnavilor și ușurarea celor nenorociți.
Ca preot, Sfântul Nicolae a devenit și mai înfrânat, mai smerit, mai blând și mai răbdător. Trăia în tot mai mare înfrânare, căznindu-și trupul, nu pentru a-l omorî, ci pentru ca să-l poată mai ușor supune sufletului. Își lipea trupul de odihna de noapte, se îmbrăca foarte modest. Cerceta tot mai mult Biserica, era tot mai sârguincios în rugăciune, citea numai cărți de cuprins sufletesc, dovedea tot mai mare blândețe în privirea sa, tot mai mare desăvârșire în vorbe, așa încât deși trăia în trup muritor, se părea de o viață îngerească.
preot iconom – stavrofor - Horia ȚÂRU
