Eveniment

1 Decembrie 1918 reprezintă în istoria naţională momentul în care a fost proclamată pe veci, unirea Banatul şi Ardealului cu Regatul României. Alba Iulia, vechea cetate a lui Mihai Viteazul, cel dintâi unificator al spaţiului românesc de o parte şi de alta a Carpaţilor, şi-a cutremurat geamurile sub acordurile celui dintâi „Deşteaptă-te române” cântat de toată suflarea aflată pe teritoriul carpato-danubiano-pontic-nistrean.
În anul 1848, la măreaţa Adunare de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, Simion Bărnuţiu rostea pe treptele catedralei profeticele cuvinte, că libertatea unui popor nu poate fi decât naţională, iar la 70 de ani de la acel moment, la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, după lupte şi suferinţe aprige, solia profetică a lui Simion Bărnuţiu s-a împlinit, în Regatul României sălăşluia o naţiune întregită, liberă şi neatârnată.

Situaţia internaţională a anului 1918. Starea de fapt din Banat în anul Marii Uniri

În vara anului 1918, Puterile Centrale manifestau slăbiciuni pe front, situaţia ostilităţilor militare întorcându-se în favoarea Antantei, bloc militar la care şi Regatul României a aderat. În prima jumătate a lunii august, trupele aliate au spart frontul de vest german.
Armata franceză avea să lovească crunt Bulgaria, unul din statele componente ale Puterilor Centrale, atunci când, în cursul lunii septembrie, a înaintat de la Salonic spre frontul bulgar care s-a prăbuşit, Bulgaria cerând armistiţiu. Luna următoare a ajuns rândul Imperiului otoman să procedeze la fel ca Bulgaria. Astfel, drumul trupelor aliate sub comanda generalului francez Franchet d’Esperey era deschis spre graniţele Imperiului austro-ungar, structura statului dualist începând să se destrame.
Ecourile de pe front s-au făcut simţite tot mai mult în provinciile Monarhiei Dunărene, având un deosebit impact în Banat. Pe teritoriul Banatului, începând cu toamna lui 1918, s-a înmulţit numărul acţiunilor de protest.
Autorităţile administrative s-au văzut nevoite să ia măsuri de prevenire.
La Timişoara au avut loc demonstraţii pentru încheierea ostilităţilor militare, la 6 şi 20 octombrie 1918. La 26 octombrie, participanţii la manifestaţia organizată pe străzile Timişoarei au început să dărâme simbolurile vechii lumi a imperiului dualist. Statuia generalului austriac, Antoniu Scudier, dar şi monumentul lui Coronini au căzut sub furia maselor răzvrătite.
În 27 octombrie, organizaţia locală a Partidului Social Democrat a organizat un mare miting în zona centrală a oraşului, miting în timpul căruia, mai mulţi fruntaşi locali au solicitat încheierea războiului şi constituirea unui nou guvern care să cuprindă şi reprezentanţi ai muncitorimii şi naţionalităţilor.
Sub presiunea străzii, consiliul orăşenesc se va întruni la 28 octombrie 1918 sub preşedinţia primcomitelui Kőrössy György, luând decizia, la propunerea lui Rádocsay Ládisláu să dezlipească Ungaria de Austria. În urma acestei decizii se adoptă o hotărâre în şase puncte prin care se cere sfârşirea grabnică a războiului, încheierea unei păci durabile, demobilizarea celor înrolaţi, abolirea înţelegerii cu Austria, menţinerea intactă a unităţii teritoriale a ţării, egala îndreptăţire a naţionalităţilor, legiferarea votului universal, egal şi direct, desfiinţarea cenzurii, dreptul de asociere şi întrunire.
Manifestarea antirăzboinică a poporului din Banat se va vedea şi în ziua de 29 octombrie, atunci când, tineretul timişorean a organizat o manifestaţie pacifistă la care participanţii au purtat, în mod simbolic, o spânzurătoare de care era atârnată o păpuşă ce-l reprezenta pe fostul premier maghiar, Tisza István, considerat ca fiind unul din responsabilii declanşării războiului. Acţiunea de protest s-a încheiat cu un miting în cadrul căruia au cuvântat lideri ai Partidului Social Democrat, dar şi unul din liderii locali ai Partidului Radical. Toţi au criticat starea de lucruri şi au cerut pacea. În acel moment au apărut primele tendinţe de autonomie pentru Banat, vehiculându-se ideea ca Banatul să-şi ia soarta în propriile-i mâini şi să poarte tratative directe cu Antanta.
În această situaţie confuză, la 30 octombrie, organizaţiile locale ale Partidului Social Democrat se întrunesc şi află din partea locotenent-colonelului Bartha Albert, şeful Statului Major al Comandamentului Militar local, despre dezastrul militar al Puterilor Centrale.
În 31 octombrie, în cursul dimineţii, primcomitele Kőrössy a primit o notă telegrafică din partea Consilului Naţional Maghiar, care preluase puterea la Budapesta, în care se solicita ca autorităţile locale să recunoască acest for central şi să se constituie Consiliul Naţional Maghiar comitatenses. La Primăria din Timişoara, în biroul primarului Geml József, fruntaşii politici locali se întrunesc şi cad în acord asupra unei liste de 20 de persoane cu lideri ai organizaţiilor politice locale ce urmau să constituie oficial Consiliul Naţional Maghiar al comitatului Timiş.
Decizia curţii de la Viena de  a constitui consilii militare pe naţionalităţi nu a întrerupt dorinţa naţiunilor aflate sub imperiul dualist, să devină naţiuni de sine stătătoare. Astfel că, decizia curţii vieneze i-a determinat pe reprezentanţii locali din Banat să se organizeze într-un Sfat al Poporului, mai ales după ce regele Carol al IV-lea al Ungariei a abdicat, iar comanda militară locală va trece în mâinile lt. colonelului Bartha. Social democratul Otto Róth va explica că acest Sfat Popular avea să cuprindă rerezentanţi ai tuturor naţionalităţilor existent în zonă, iar Banatul va deveni o republică autonomă.
Bineînţeles că fruntaşii români bănăţeni nu au aderat la această propunere şi au dorit să se constituie într-un Consiliu Militar Naţional Român care să militeze pentru ca Banatul să intre în componenţa Regatului României. Grupul de ofiţeri români, conduşi de dr. Aurel Cosma, mobilizat cu grad de căpitan, s-a retras în sala mică a restaurantului Kronprintz şi s-a constituit într-un Consiliu Militar Naţional.
După ce a fost informat cu privire la constituirea Consilului Militar Naţional Român, comisarul militar Bartha l-a invitat pe Aurel Cosma la o întrevedere, în timpul căreia i-a solicitat concursul. S-a stabilit o colaborare militară pentru a putea apăra ordinea şi liniştea publică internă.
După această decizie,  Consilului Militar Român îşi sporeşte numărul membrilor şi se decide, tot în restaurantul Kronprintz, organizarea locuitorilor români din satele de pe cuprinsul comitatului, fiind trimis în fiecare plasă câte un ofiţer cu misiunea de a organiza o formaţiune militară în fiecare localitate rurală. Comanda generală a gărzilor româneşti a revenit căpitanului în rezervă, dr. Lucian Georgevici. A fost stabilit un comitet executiv ce avea în componenţa lui pe dr. Aurel Cosma, Sebastian Brânduşa, Ioan Popovici, dr. Lucian Georgevici, Sever Barbura, Titu Mălaiu şi Vasile Eremiaş, astfel Consilului Militar Naţional Român putând să activeze în calitate de Consiliu Naţional Român al comitatului Timiş. Toţi cei ce au fost prezenţi în restaurantul Kronprintz s-au îndreptat apoi, în acordurile cântecului patriotic „Deşteaptă-te române!”, spre Piaţa Libertăţii, organizând un miting în faţa Primăriei.
Organizarea militarilor români a fost urmată de organizarea reprezentanţilor celorlalte naţionalităţi din Banat. Astfel se va constitui Consiliul Militar Naţional Maghiar, apoi Consiliul Militar Naţional Şvăbesc ce avea în frunte pe locotenent colonelul Bela Fuchs, apoi Consiliul Militar Naţional Sârb ce a avut în funcţia de preşedinte onorific pe episcopul timişorean Gheorghe Letić.
Sinteza eveneimentelor a fost scoasă în evidenţă de publicaţia social democrată ce apărea în acele vremuri la Timişoara, „Volkswille”, publicaţia consemnând în paginile sale: „în foarte mare grabă, parcă ar fi vorba de a recupera repede cele de mult pierdute, au luat fiinţă sfaturi naţionale şi populare pentru a-şi făuri independenţa naţională. Maghiarii, germanii, românii şi sârbii proclamau lupta pentru dezvoltarea lor naţională, chemând întreaga lume civilizată pentru sprijinirea îndeplinirii revendicărilor lor drepte.”
Evenimentele declanşate la Timişoara în 31 octombrie 1918 au avut impact în întregul Banat. Comitete Naţional Române se vor constitui în Oraviţa şi împrejurimi, în Lugoj, Vârşeţ, Caransebeş, toate aceste Comitete fiind sub-ordonate Consiliului Naţional Român Central ce a fost înfiinţat la Budapesta în noaptea de 30 pe 31 octombrie în urma tratativelor purtate între reprezentanţii Partidului Naţional Român şi ai Secţiei române a Partidului Social Democrat din Ungaria. Consiliului Naţional Român Central avea misiunea să coordoneze activitatea tuturor locuitorilor români din Transilvania şi Banat, preşedintele său fiind desemnat avocatul arădean Ştefan Ciceo Pop.
Pentru că vechea administraţie nu mai putea controla situaţia în Transilvania şi Banat, fruntaşii români solicitau preluarea administraţiei acestor provincii în zonele unde existau în majoritate români. În acest sens, liderii români se întrunesc într-o şedinţă a Consiliului Naţional Român Central şi propun un demers pe lângă guvernul Károlyi. Vasile Goldiş redactează o notă diplomatică ultimativă prin care solicită puterea deplină de guvernare asupra teritoriilor locuite în majoritatea de români. Modalităţile de predare a puterii urmau să fie stabilite de către o comisie mixtă, iar sediul guvernului român urma să fie stabilit la Sibiu.
În 13 noiembrie 1918, la Arad au avut loc discuţii cu privire la predarea administraţiei Transilvaniei şi Banatului către români, aici fiind prezenţi reprezentanţi ai guvernului de la Budapesta dar şi ai românilor. Propunerile venite din partea reprezentanţilor maghiari sunt respinse de partea română, peste câteva zile Consiliului Naţional Român Central se transformă în Marele Sfat Naţional Român, acesta dând publicităţii un „Manifest”, intitulat „Către popoarele lumii”, în care sublinia faptul că naţiunea română din Ungaria şi Transilvania, oricum ar decide puterile lumii, era hotărâtă „a pieri mai bine decât a suferi mai departe sclavie şi reprimare.”
A doua zi de după eşuarea tratativelor de la Arad pentru preluarea administraţiei româneşti în zonele locuite în majoritate de români, reprezentanţii românilor prezenţi la aceste tratative decid convocarea unei întruniri naţionale a românilor ardeleni, bănăţeni, crişeni şi maramureşeni, locul fiind stabilit la Alba Iulia pentru data de 1 Decembrie.

Delegaţia românilor bănăţeni la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia

Plecarea românilor din Banat la Alba Iulia a fost plină de piedici. Acestea au venit din partea armatei regale sârbe care a poposit în Banat, ocupându-l, din 6 noiembrie 1918, în Timişoara primele unităţi militare sârbe intrând în 17 noiembrie.
Treptat, treptat, armata de ocupaţie a început să manifeste dorinţa ca întregul Banat să fie alipit teritoriilor sârbeşti, consiliile naţionale sârbe locale subordonându-se Consiliului Naţional Sârb Central de la Novi Sad, acesta începându-şi activitatea la 3 noiembrie. Consiliul Naţional din Novi Sad a început să pregătească organizarea unei adunări populare a popoarelor slave din Bacica, Banat şi Baranya, adunare ce a avut loc în 25 noiembrie la Novi Sad, dar, din care au lipsit reprezentanţii caraşovenilor, cehilor şi slovacilor. La 1 Decembrie 1918, la Belgrad, se va constitui Regatul sârbo-croato-sloven.
Deşi împiedicaţi de armata de ocupaţie sârbă, românii din Banat vor ajunge la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia stabilită pentru 1 Decembrie. Primii delegaţi bănăţeni au plecat din 26 noiembrie. În 27 noiembrie, seara, a plecat din Lugoj o parte a delegaţilor de aici ce au avut în frunte pe episcopul greco-catolic Traian Frenţiu. Cealaltă parte a delegaţilor a obţinut aviz favorabil pentru deplasare doar în urma demersurilor repetate de Valeriu Branişte, fiind incluşi aici doar delegaţii oficiali. O mare parte din delegaţia sudică a Banatului a fost debarcată şi reţinută până în data de 30 noiembrie, în gara Timişoara.
Odată sosiţi la Alba Iulia, cea mai mare parte a delegaţilor bănăţeni au poposit la hotelul „Ungaria” în cursul zilei de 30 noiembrie, aici discutându-se, într-o consfătuire, despre situaţia creată în Banat, ca urmare a ocupaţiei militare sârbe.
A doua zi, într-o atmosferă de mare entuziasm, delegaţii sosiţi din toate părţile Ardealului, Banatului, Crişanei şi Maramureşului au votat unirea cu Regatul României. La Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a fost adoptată o rezoluţie ce prevedea menţinerea unei autonomii provizorii pentru partea de vest a ţării, aceasta până la întrunirea unei Adunări Constituante care urma să fie aleasă prin vot universal.
După încheierea lucrărilor Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, cea mai mare parte a românilor bănăţeni s-a reîntors acasă, unii, de teama autorităţilor sârbe, s-au retras la Sibiu şi s-au constituit într-un grup de refugiaţi politici. Sub conducerea istoricului Ioan Sârbu, din Rudăria, ei au desfăşurat o intensă activitate de propagandă pentru retragerea trupelor sârbe din Banat.
Românii din Banat care au revenit la casele lor au adus la cunoştinţa celor ce i-au delegat să participe la Adunarea de la Alba Iulia, cele ce au fost decise acolo. Delegaţii timişoreni reveniţi acasă au constatat cu multă bucurie că parţial, unul din dezideratele lor de la Alba Iulia s-a îndeplinit. În 2 Decembrie, în Timişoara şi-au făcut apariţia primele detaşamente ale armatei franceze conduse de generalul Jouinot Gambetta.

Ecourile participării delegaţiei bănăţene la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia

Din mărturiile timpului putem afla că cea mai mare parte localităţilor din Banat au trăit din plin ziua marii sărbători naţionale. În Banat nu a existat localitate în care românii să nu se fi întrunit la biserică, şcoală, primărie sau chiar sub cerul liber pentru a asculta cuvântările însufleţitoare ale preoţilor, învăţătorilor sau altor intelectuali ce au făcut referinţă la acel eveniment. În numeroase cazuri, cei întruniţi au adresat telegrame pe adresa Marii Adunări Naţionale, exprimându-şi astfel sprijinul pentru hotărârile luate.
Cotidinaul de limbă germană „Temesvarer Zeitung” scria pentru informarea cititorilor, într-un reportaj intitulat „Lugojul împodobit cu drapele”, că „Marele eveniment care  s-a desfăşurat la Alba Iulia, duminică, a avut şi în Lugoj festivitatea sa. De aici au călătorit peste 300 de români la Alba Iulia pentru a lua parte la adunarea naţională. Participanţii s-au întors acasă luni, înainte de masă. Pe clădirile băncilor româneşti şi nenumărate case particulare erau arborate drapele. În toate bisericile româneşti au avut loc slujbe divine festive. La orele 11, înainte de masă, s-a bătut toaca la toate bisericile, iar apoi au sunat peste tot clopotele. Pe străzile oraşului, populaţia românească s-a arătat în haine de sărbătoare, având cocarde cu culorile drapelului românesc. Atmosfera era voioasă, liniştea nu a fost tulburată în niciun fel.”
La 1 Decembrie 1918, odată cu alipirea la Regatul României a Banatului şi Ardealului, s-a desăvârşit dezideratul de veacuri al naţiunii române, acela de a fi întreagă, nedespărţită politiceşte sub diferite formaţiuni şi influenţe care să determine condiţia de dezvoltare naţională şi să lase urme în convieţuire. Asemeni Basarabiei şi Bucovinei, Banatul şi Ardealul şi-au proclamat mai întâi libertatea şi independenţa naţională, au stabilit directivele propriilor lor ocârmuiri, condiţiile efective ale democraţiei naţionale, ale autonomiei lor după cum au rezultat din veacurile de dezvoltare specifice, şi apoi după toate acestea au contribuit la marele deziderat naţional prin decretarea unităţii naţionale ca principiu suprem al independenţei şi libertăţii întregii naţiuni române.
Cornel SERACIN

Bibliografie:
Vasile Dudaş – Banatul în anii primei mari conflagraţii mondiale, editura David Press Print, Timişoara 2014;
Vasile Dudaş – Aurel Cosma (1867-1931), Editura
Mirton, Timişoara 1998;
Ziarul Drapelul, Noiembrie 1918, numărul 123.

Ziua Națională a României, prilej de sărbătoare la Timișoara
Cu ocazia Zilei Naționale a României, timișorenii vor putea lua parte la o serie de manifestări organizate cu prilejul zilei de 1 Decembrie.
Activitățile vor începe în fața Palatului Administrativ de la ora 10:45, unde va avea loc întâlnirea oficialităților, prezentarea raportului, salutarea drapelelor de luptă și trecerea în revistă a detașamentului de onoare și bineînțeles, intonarea imnului național. De la ora 11:00 va avea loc oficierea slujbei religioase de către preoți de la Mitropolia Banatului, după care vor lua cuvântul comandantul Brigăzii 18 Infanterie „BANAT”; primarul Timișoarei, Nicolae Robu; președintele Consiliului Județean Timiș, Titu Bojin și prefectul județului Timiș, Eugen Dogariu. Vor urma apoi exerciții demonstrative și defilări ale detașamentelor MApN, MAI, SRI și Poliției Locale.
Seria manifestărilor va continua în Piața Victoriei, de la ora 17:00, unde va avea loc inaugurarea Târgului de Crăciun, ediția a opta. Cu acest prilej, va avea loc un concert susținut de Fanfara „Timișoara Big Band”, urmat de aprinderea iluminatului de sărbătoare de către Primarul Municipiului Timișoara, Nicolae Robu.
Va urma apoi de la ora 18:00, Retragerea cu Torțe a Brigăzii 18 Infanterie „Banat” pe traseul: Strada Mărășești – sediul Brigăzii 18 Infanterie „Banat” – Piața Victoriei – Catedrala Mitropolitană – Primăria Municipiului Timișoara – Palatul Administrativ – Continental – I.C. Brătianu – Piața Victoriei – Strada Mărășești – sediul Brigăzii 18 Infanterie Banat.
De la ora 18:05 continuă seria activităților din Piața Victoriei cu Hora Unirii și spectacolul „Uniți sub tricolor – în Banat la noi acasă” susținut de: Ansamblul Timișul, Andreea Voica, Carmen Popovici Dumbravă, Doriana Talpeș, Petrică Moise; Concert „Andi Band”; Concert de muzică rock „Desant”; Concert „Proconsul”, iar seara se va încheia la ora 22:00 cu focul de artificii.
Organizatorii manifestărilor sunt: Instituția Prefectului Județului Timiș, Consiliul Județean Timis, Primăria Municipiului Timișoara; Brigada 18 Infanterie Banat Timișoara; Casa de Cultură a Municipiului Timișoara și Centrul de Cultură și Artă al județului Timiș.
Alexandra Dorina BUȘTEAN