Gheorghe Cocian s-a născut în ziua de 3 mai a anului 1943, în localitatea Tîrlişua, din județul Bistriţa Năsăud.
Între anii 1962 și 1967 a urmat cursurile Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara, Facultatea de Chimie Industrială, în specializarea „tehnologia compuşilor macromoleculari”. De-a lungul anilor a urmat mai multe cursuri de perfecționare: pentru directori de fabrică, la firma Siemens din Germania, în domeniile: strategii competitive, relaţii economice internaţionale, organizarea și conducerea activităţii de asigurare a calităţii; în domeniul managementului, la Universitatea Tennessee din Statele Unite ale Americii, prin „Program internaţional de schimburi academice care contribuie la dezvoltarea educaţiei și a programelor de perfecţionare în domeniul managementului la nivel universitar în România”; de strategii competitive pentru SC ELBA SA, prin Centrul de perfecţionare profesională Banat-Bavaria. Inginerul Gheorghe Cocian are o vastă experiență profesională: a fost inginer, între 1967 și 1969, la Combinatul de Industrie Locală Timişoara, apoi întreaga sa carieră s-a legat de SC ELBA SA: a fost inginer, șef atelier, șef de birou, șef de serviciu, iar din 1990 și până în prezent este director general al societății. Din anul 1995 deține și funcția de președinte al Consiliului de Administrație. Dintre activitățile sociale și civice ale lui Gheorghe Cocian amintim: membru fondator al CCIAT (Camera de Comerţ Industrie şi Agricultură Timişoara), membru fondator al BRM (Bursa Română de Mărfuri), vicepreşedinte al filialei locale Timişoara UGIR 1903, membru în Comitetul Naţional Român de Iluminat (CNRI), membru în Grupul pentru Dialog Social al Judeţului Timiş, membru în Boardul Facultății de Management al Universității Politehnica Timișoara, membru în Consiliul Consultativ pentru Strategia Timișoarei din 2010, membru al Grupului Pro Philarmonia Timișoara, membru de onoare al Fundaţiei „Politehnica” din Timişoara; Senator de onoare al Universității de Vest Timișoara. A primit Diploma şi premiul de excelenţă ale Bursei Române de Mărfuri Bucureşti, Diploma de excelenţă a Filarmonicii „Banatul”, Diploma de Onoare şi Placheta Aniversară acordate de Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, pentru sprijinul şi contribuţia adusă la edificarea, în Timişoara, a Monumentului Eroilor Neamului 1941-1945, Diploma de Onoare acordată de Mitropolia Banatului pentru sprijinul acordat refacerii Monumentului Eroilor Bănăţeni ai Naţiunii Române de la Muntele Mic, Diploma Aniversară pentru sprijinul acordat Asociaţiei Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 Timişoara.
Numele de Gheorghe Cocian, că le place unora, că nu le place, este inseparabil legat de ceea ce înseamnă ELBA – „Lumina de la Timișoara”, cel puțin de la Revoluție încoace. Sintagma cu „omul sfințește locul” câștigă în valoare atunci când vorbești despre ce a reușit să facă directorul Gheorghe Cocian pentru ELBA în mai bine de un sfert de veac, dar și de faptul că ELBA, la rândul ei, i-a transferat omului Cocian o parte din faima și recunoașterea ei ulterioară.
Bun creștin, având o necontenită grijă pentru „aproapele”, a fost nevoit de nenumărate ori să meargă înainte, cu zâmbetul pe buze și acoperit de duhul blândeții, să ia decizii cruciale pentru întreprinderea pe care o conduce și pentru oamenii ei. Că uneori a fost mai ușor, că de cele mai multe ori a fost greu, a trebuit să-și asume responsabilitatea și pentru unele și pentru altele în egală măsură.
Important este că a reușit. Timp de peste două decenii, a transformat ELBA într-o firmă modernă, care a devenit lider național pe piața corpurilor de iluminat, cu capital 100% românesc. Directorul Gheorghe Cocian a fost liantul și catalizatorul dezvoltării firmei în domeniul automotive, făcând din ELBA un centru de competențe regional pentru cercetare și dezvoltare în domeniu, mai ales în concepția 3D, optică, reologie, electro-mecanică, plasturgie.
Dar cel mai important lucru pentru managerul acestei întreprinderi rămân oamenii, cărora le-a fost întotdeauna alături, pe care i-a ascultat și i-a ajutat deopotrivă, profesioniștii în care Gheorghe Cocian a crezut și, după cum se vede, n-a dat greș.
ELBA – „Lumina de la Timișoara” merge înainte, pe noi coordonate și nu oricum, ci în frunte, etalon. Pentru că, și aici se potrivește zicala: „Dacă Banatu-i fruncea, Ardealu-i mincea!”.
- Aţi reuşit să faceţi ceea ce foarte puțini au reuşit să facă după revoluţie. V-ați păstrat identitatea, ați crescut firma, iar ,,Lumina de la Timişoara” a devenit etalon în țară, vorbind de corpurile de iluminat.
- Am fost și, din fericire, pentru noi am și rămas primii. Sigur, noi am privatizat Elba în ‘95 prin metoda MEBO, cu participarea angajaţilor, a foştilor angajaţi care sunt în jur de 2.000.
- Deci, sunteți aproximativ 2.000…
- De acţionari, da. Adică foşti angajaţi. Acum ca personal angajat avem în jur de 1.100 de oameni. Referitor la sediul pe care l-am avut, a intrat după privatizare în proprietatea noastră, a acţionarilor, adică a celor 2.000 de acţionari, care au fost şi care sunt şi acum.
- Ce intenţii aveţi cu fostul teren al întreprinderii?
- Poate vom găsi să dezvoltăm ceva pe el sau să-l vindem. Pentru că astăzi ne confruntăm cu o presiune mare a creditelor pe care le-am luat. Am vrut să scurtăm termenul de realizare a noii unități, iar asta nu se putea decât prin creditele pe care le-am luat. Tocmai pentru a scurta termenul, cum am zis, pentru a nu lucra în două părţi, şi dincolo, şi aici. Nu era productiv. Şi atunci am forţat nota, am investit ceva mai mult și, în scurt timp, am transferat toată întreprinderea din sediul vechi, în sediul nou.
- Deci tot ce este Elba se află în acest parc industrial?
- Da, este aici.
- Cât din producție merge la export şi cât la intern?
- Păi, la export producem destul de puţin, în jur de 10%, dar suntem în creştere. Vorbesc aici despre ceea ce exportăm direct. Dacă adăugăm ceea ce producem indirect, ceea ce facem de exemplu pentru Dacia, pentru Skoda și altele, exportul s-ar ridica la un procent de 20-30%, chiar mai mult.
- Aveți piață de desfacere?
- Desigur. Avem comenzi ferme, suntem un nume în piața corpurilor de iluminat și vindem tot ceea ce producem.
- Pe ce vă axaţi, ca producție, în ultima perioadă?
- Avem partea auto care s-a dezvoltat foarte bine, faruri şi lămpi, care se extinde în continuare şi le menţinem la zi. În același timp, suntem unul dintre furnizorii importanţi ai firmei Dacia Renault. La fel, căutăm şi alţi constructori de autovehicule din zona apropiată pentru viitor, iar în rest avem gama noastră de corpuri de iluminat, cea clasică pe care am făcut-o şi pe care, de fapt, am modernizat-o. Acum se trece la noua generaţie de corpuri de iluminat, pe leduri, cu care suntem, la fel, în pas cu vremea, în sensul că avem corpurile moderne de iluminat, eficiente şi de foarte bună calitate. Piaţa este, însă, invadată de tot felul de produse de proastă calitate, neverificate. Vedeţi că se întâmplă atâtea incendii şi atâtea necazuri, tocmai pentru că aceste produse intră pe piaţă neverificate. Din păcate, nu este încă foarte clară o legislaţie care să nu permită aşa ceva.
- Şi o concurenţă neloială, care oferă la preţuri mult mai mici...
- Total neloială, sigur că da. Şi, astfel, populaţia se expune la riscuri majore.
- V-am găsit prezent în mai multe primării din judeţul Timiş. Am văzut că le ajutaţi. Majoritatea şi-au reînnoit forma de iluminare de tip modern, economic.
- Sigur. Fabricăm corpuri de iluminat cu leduri. Cu aceste lămpi se produce o economie de energie de cel puţin 50%. Încercăm să mergem şi pe sistemul de investire, investim în primăriile respective, nu cerem să ni se dea bani decât din reducerea de energie. Şi atunci, de fapt, primăria nu scoate alți bani din buzunar, ci din suma pe care ar fi cheltuit-o folosind iluminatul vechi. Diferenţa este pentru investiţia în corpuri de iluminat, în iluminat de fapt, nu în corpuri de iluminat. Pentru că foarte mulţi au înţeles că noi vindem corpuri de iluminat. Nu, noi vindem serviciul de iluminat. Iar serviciul de iluminat nu este un simplu produs, nu poţi să compari vânzarea unui serviciu făcut de către Elba pe iluminat, cu a cumpăra un corp de iluminat din China, de exemplu. Sigur, eu zic că aceia care fac aceste comparaţii sunt rău voitori, pentru că noi, la orice oră din zi şi din noapte, în momentul în care primăria respectivă ne cheamă, avem echipa de intervenţie la dispoziție, care rezolvă orice problemă.
- Este bine atât pentru beneficiar, cât şi pentru cel care prestează serviciile.
- Categoric. Şi faptul că suntem aici la orice solicitare.
- Ținând cont că sunt 90 de primării în județ, lucrați, până în prezent, cu destul de puține…
- Da, pentru că mulți dintre primari nu au înțeles că o colaborare cu noi ar fi benefică pentru ambele părți. Unii încearcă să rezolve această problemă prin alte metode, dar asta este treaba lor şi alegerea lor.
- În ceea ce priveşte personalul, lucraţi cu aproximativ aceiaşi oameni cu care aţi plecat la drum?
- Nu, sunt unii care au ieşit la pensie, alţii au plecat acum, pentru că se oferă oportunitatea de a lucra oriunde în comunitatea europeană şi nu numai. Oamenii cercetează noi posibilităţi. Însă avem şi „garnitura” veche, dar şi mulți tineri angajaţi.
- Şcoala vă asigură personalul instruit de care aveți nevoie?
- Din păcate, nu. Cum să vă spun, Timişoara a devenit ca şi pomul lăudat: „Veniţi că avem foarte multe cadre specializate şi forţe de muncă suficiente”. S-a ajuns la etapa în care sunt extrem de multe firme străine care au venit, în special pe zona de prelucrare a masei plastic, şi suntem în faza în care nu mai sunt specialişti şi nu mai găseşti nici operatori specializaţi în domeniu. În aceste condiții, se practică furatul meseriașilor de la o firmă la alta şi, astfel, se deformează de fapt piaţa muncii, realitatea pieţei. Adică, criza face ca un reglor, de exemplu, să câştige cât câştiga înainte un foarte bun specialist proiectant, ceea ce nu e în regulă. Dacă vă amintiţi, prin ‘90 a fost o criză mare de jurişti, iar după aia piaţa s-a umplut de jurişti. Acum avem şi operatori la maşini de injecţie care sunt cu studii juridice.
- Una peste alta cum staţi, aveți asigurat personalul necesar?
- În bună parte. Nu ne putem plânge. Dar, în același timp, încercăm să lucrăm și pentru viitor. Avem clase sau mai bine zis elevi din clase cărora li se spune de la început: „Te duci la Elba să înveţi sculărie, să devii sculer”. Dacă eşti un bun specialist, poţi câştiga cât un inginer proiectant bun, asta se aplică în cazul celor care sunt adevăraţi artişti sculeri, adevăraţi specialişti, iar în acest domeniu ELBA are printre cei mai buni specialişti.
- ELBA funcţionează de foarte mulţi ani…
- Da, în 2021, odată ce Timişoara, sper, va deveni Capitală Culturală Europeană, ELBA o să facă o sută de ani de existenţă. O întreprindere de elită care a supraviețuit tuturor vicisitudinilor timp de un secol. Şi, în loc ca acei care ne conduc să se bucure la gândul că firma va dăinui şi va oferi atâtea locuri de muncă în continuare oamenilor de aici, noi ne trezim cu tot felul de controale legate de corpuri de iluminat. În loc să se bucure pentru că noi suntem o firmă veche și serioasă care nu face decât politică economică, ne pun diferite opreliști. Te trezești chiar câte odată că deranjează faptul ca exişti, faptul că eşti corect.
Dar ce e mai important este că ELBA a ajuns o firma modern-europeană şi se menţine așa. Aceasta este satisfacția mea deplină. Apoi vin cei de afară care văd şi dotarea şi modul în care oamenii noştri abordează problemele, văd proiectanţii cum discută la acelaşi nivel cu cei de la Volswagen, cu cei de la Renault şi asta e o mândrie. E ceva ce nu se poate explica prin cuvinte.
- E greu să te menții competitiv în domeniu?
- Da, destul de greu. Permanent trebuie să lupţi şi să fii în pas cu tot ce se realizează.
- Cheltuiţi în sensul acesta?
- Sigur că da. Fiecare proiect nou vine cu o nouă investiţie.
- Care a fost cea mai mare bucurie a dumneavoastră de după revoluţie încoace?
- Cea mai mare bucurie a fost că am reușit să ne mutăm în noua locație şi faptul că am supravieţuit în condiţiile din aceste vremuri foarte grele. Au trecut douăzeci şi cinci de ani cu direcţii nepredictibile, cu legislaţii incerte. Nimic nu a fost favorabil sau prea puţin a fost favorabil pentru o firmă. Pentru firma noastră.
- Şi cel mai greu moment când a fost?
- Cel mai greu moment a fost în 2008, când a fost criza. Noi aveam deja montaţi stâlpii aici şi a venit criza, a trebuit să dăm oamenii în şomaj tehnic, un sector întreg a fost trimis în şomaj tehnic. În perioada aceea, să nu fi fost în pielea mea. Dar am mers înainte, iar lucrurile încet-încet s-au îndreptat şi desigur că nu am reuşit să facem mutarea în doi ani cum ne-am propus, am făcut-o în patru, dar până la urmă am făcut-o. În toată perioada asta nu ne-am gândit că noi trebuie să facem câştiguri ca să le băgam în buzunar, ci să investim în viitor pentru generaţiile care vin, să creştem şi să ne menţinem ca şi firmă.
- Ce puteţi să ne spuneţi despre relaţia pe care o aveţi cu angajaţii de aici?
- Avem, aşa cum am mai spus, 1.100 de oameni structuraţi pe partea de tehnic, angajaţi de înaltă calificare şi angajaţi mai puţin calificaţi, executanţi, operatori. Avem o relaţie bună cu ei, mai ales în varianta în care ne zbatem să-i menţinem aici şi având în vedere că este mare efortul de a-i menţine, cererile fiind mari pe piaţă, mai ales la cei calificaţi, şi atunci trebuie create condiţii cât mai bune ca să-i tentăm să nu plece.
- Spuneţi-mi câte ceva despre principalele realizări ale firmei ELBA.
- În primul rând, am reuşit să trecem de la o producţie, să zicem veche în domeniul corpurilor de iluminat, la o generație modernă şi ceea ce se poartă de fapt în toată lumea, partea cu leduri şi nu numai. Pe partea de auto am intrat în lumea bună a furnizorilor de faruri şi lampi din Europa, de ce nu?, chiar şi din lume....
Au consemnat, Alexandra Dorina BUȘTEAN și Petru Vasile TOMOIAGĂ
