„Limbajul meu se dorește a fi muzica liniei și punctului înnobilate de culoare prin tehnicile picturii în ulei, pe care nu le văd separate, ci deopotrivă, gemene, punându-se în valoare reciproc. Atelierul îmi place să-l denumesc «laborator chimic», în care neliniștea sufletească a căutărilor își extrage rădăcinile din instabilitatea timpului nostru concret. Vorbesc în pictura din ultimii zece ani despre Vis, Astral, Neant, Nostalgie, Dimensiune, Ascensiune, Albastru, Roșu, Violet, Verde, care, toate, înseamnă pentru mine TIMP, un timp care vine din trecut și se îndreaptă spre viitor printr-un prezent imaginar – TABLOUL. În acest mod, întâlnirea «Nostalgiei Realului Imaginar» cu «Nostalgia Neantului» (titluri ale picturilor) plutește între opacitate și transparențe prin forța magică a culorii în căutarea unui refugiu în atemporalitate.
Astfel, coordonatele picturii mele sintetizează potențialul exprimării prin elementele primare ale limbajului plastic: Punctul-Linia-Culoarea, urmărind imitarea puterii creatoare a naturii până la detalii printr-un registru cromatic sever, prin suprapunere și contopire, stimulând astfel interpretarea prin
descoperiri dincolo de ceea ce vedem. Propun privitorului citirea picturii mele într-o dimensiune, în care nivelele naturii noastre – materia, energia, mintea – manifestate prin forme și culori intră în interacțiunea și conexiunea lor, prin exprimarea expresiei pure a spațiului pictural reprezentat prin monocromie. Aceasta redescoperă certitudinile simetriei/asimetriei în opoziție cu devenirea imprevizibilă a petei, discurs plastic exprimat prin calitatea raporturilor plastice stabilite. Discursul conceptual pe care-l propun concentrează și o explorare a posibilităților expresive cu deschidere poetică a culorii, prin metamorfozele substanței picturii de la opacitate la transparențe ce spațializează un univers condensate în suprafața ce se instaurează ca potențială profunzime. Ordinea subiectivă este determinată în final de energia cromatică monocromă ce menține coerența imaginii, iar principiul rațional,
de verticalitățile liniare”.
Dana Constantin
Dana Constantin s-a născut în 12 iulie 1962 la Târgu-Mureş, România. A studiat la Institutul de Arte Plastice, Facultatea de Arte Plastice şi Decorative „Ion Andreescu” Cluj-Napoca, Specializarea Pictură, Promoţia 1988 și este doctor în Arte Vizuale din 2005. Este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România din anul 1993 și prof. univ. dr. la Facultatea de Arte şi Design, Universitatea de Vest din Timişoara, director Departament Arte Vizuale.
Activitatea de creaţie artistică i se concretizează în sute de participări la expoziții în țară și în străinătate, în tabere de creație, precum și în numeroase expoziții personale în galerii specializate.
Premii:
1995 – Premiul U.A.P.RO, Specializarea Pictură, Secțiunea Tineret; 2009 – Premiul special al U.A.P.RO. Bistriţa-Năsăud, Bienala Naţională de Artă
Plastică „Lascăr Viorel”, Piatra-Neamţ; 2011 – Premiul „Primus inter pares” al Salonului Anual al Artelor Vizuale, UAP Timișoara;
Distincții:
2011 – Diploma Distincția Culturală pentru întreaga activitate, Academia Română Filiala Timișoara.
Nominalizări:
1994 – Nominalizare pentru Premiul Salonului Anual Timişoara; 2003 – Nominalizare la Bienala Internaţională de miniatură Crna Gora Muntenegru; 2006 – Nominalizare pentru premiul U.A.P. RO, Specializarea Pictură;
Diplome:
2008 – Diploma de onoare pentru promovarea Artei – Expoziția „Interferențe în Artă”, Muzeul de Artă Craiova; 2009-2010 – Diploma de Excelență pentru participarea la realizarea acțiunii „Muzica Sferelor”, din cadrul proiectului cultural-artistic; 2010 – Diploma Meritum, acordată de Universitatea de Vest din Timișoara, la cea de-a XX-a aniversare a reînființării Facultății de Arte și Design.
Participări la expoziţii în străinătate
Personale în galerii specializate:
2003 – Galeria Hundert Art Bad Soden, Germania.
Participări la expoziţii de grup:
1990 – Galeria de Artă „Art Pol”, Karlsruhe, Germania; 1990 – Expoziţia „Timişoara la Szeged”, Muzeul Mora, Ungaria; 1991 – Expoziţie prin Art Management & Consulting, Serfaus, Austria; 1991 – Expoziţie prin Art Management & Consulting, Pfunds, Nauders, Austria; 1992 – Expoziţie prin Art Management & Consulting, Samnaun, Elveția; 1995 – Expoziţia „Timişoara la Szeged”, Ungaria; 1997 – Expoziţie de grup prin Galeria „Dure”, Oslo, Norvegia; 1998 – Expoziţie prin Galeria „Dure”, Tonsberg, Nands, Drobak, Norvegia; 1998 – „Expoziţie românească”, Copenhaga, Danemarca; 1998 – Expoziţie prin Galeria „Dure”, Galeria „Keys”, Springfield, S.U.A.; 2003 – Expoziţie de grup „26 Artişti plastici timişoreni”, Galeria U.A.P. Budapesta, Ungaria; 2004 – Expoziţie de grup „26 Artişti plastici timişoreni”, Muzeul Retkazi, Kisvarda, Galeria de Artă Varosi, Nyireghaza, Ungaria; 2004 – Expoziţie de Artă Contemporană Românească, în cadrul Rumanische Kultur im Kunstlerhaus, Postgasse, Berna, Elveţia; 2004 – Expoziţia „Lumina”, Galeria Facultății „Juhasy Gyula”, Szeged, Ungaria, 2005 – Expoziţia „Lumea Formelor”, Galeria U.A.P. Budapesta; 2006 – Expoziţia „Lumea Formelor”, Galeria de Artă Szazhalombatta, Ungaria; 2006 – Expoziţia „Lumea Formelor”, Galeria de Artă Pecs, Ungaria; 2006 – Expoziţia Tinerilor Artiști Timișoreni, Galeria de Artă Gyula, Ungaria; 2006 – Expoziţia Timișoara European Openings Art Exhibition, Institutul Central Cultural European, Budapesta, Ungaria; 2008 – Expoziţia „Carnavalul Renascentist”, Gyula, Ungaria; 2008 – Expoziţia „Sânzienele”, Budapesta, Esztegom, Ungaria; 2013 – Expoziția România-Korea, Fine Arts Culture Exchange Exhibition, Korea.
Expoziţii de artă românească (sub patronajul unor ministere sau fundaţii culturale):
1997 – Expoziţie de grup prin Galeria „Dure”, Oslo, Norvegia; 1998 – Expoziţie de grup la Centrul Cultural Român Viena, Austria; 1999 – Expoziţie de grup „10”, Centrul Cultural Român Budapesta, Ungaria; 1999 – Expoziţia cadrelor universitare ale Facultătii de Arte din Timişoara, Centrul Cultural Român Budapesta, Ungaria; 2001 – Expoziţie de grup la Centrul Cultural Român Paris, Franţa; 2012 – Expoziția de grup Arta la Frontiera Artelor, Institutul Cultural Român de la Budapesta.
Bienale Naţionale şi Internaţionale:
2001 – Bienala Internaţională de Desen, Galeria „Delta”, Arad, România; 2003 – Bienala Internaţională de Miniatură, Podgorica Crna Gora, Muntenegru; 2005 – Bienala Internaţională de Artă Contemporană, Galeria „Delta”, Arad, România; 2007 – Bienala Internaţională de Artă „Meeting Point”, Muzeul de Artă Arad, România; 2007 – Bienala Internaţională de Artă „Meeting Point” itinerantă: Galeria de Artă Pecs, Ungaria; Galeria de Artă Osijek, Croația;
Galeria de Artă Pilsen, Cehia; Muzeul „Oskar Kokoscha” Pohland, Austria; 2008 – Bienala 9-a Internaţională de miniatură, Centrul Cultural Modern Galery „Gornji Milanovac”, Serbia; 2009 – Bienala Naţională de Artă Plastică „Lascăr Vorel”, Piatra Neamţ, România; 2009 – Bienala Internaţională de Pictură, Chişinău, Republica Moldova; 2009 – „Meeting point”, Arad Biennial Teatrul Naţional, Arad, România itinerantă în Pecs Ungaria; Osijek, Croația;
Pochlarn, Austria; 2011 – Bienala Internațională „Meeting Point”, Muzeul de Artă Arad.
- Când ați avut primul contact cu pictura?
- Nu am avut artiști în familie sau în cercul de prieteni. Întâmplarea a făcut că la școală, în clasele I-IV, am fost selectată pentru concursuri de desen pe asfalt, în Târgu-Mureș. Am avut bucuria de a obține și un premiu.
- Ce părere aveau părinții dumneavoastră despre această înclinație către pictură?
- Părinții s-au gândit că sunt talentată, dar în clasele V-VIII nu m-au lăsat să merg la Liceul de Arte, cu toate că în fiecare an eram selectată pentru a participa la concursuri. Considerau că trebuie să fac un liceu teoretic foarte sever și că la Liceul de Arte timpul meu se duce pe o specialitate care nu mă ajută în viitor.
În clasa a IX-a m-am dus la Liceul de Arte. Atunci pot spune că m-am trezit la realitate. Apoi, firește, a urmat facultatea. Ca și copil, nu mi-am dat seama. A fost selecția, în timp. De plăcere, stăteam și desenam.
- Jertfe pe altarul artei?
- Am stat patru ani liber profesionist. Am avut acest curaj. În viață mi-am dorit, mai mult ca orice, să pictez. Nu am acceptat să mă angajez, deoarece consideram că nu pot să lucrez și, în același timp, să activez pe tărâmul artei.
- Ce reprezintă pictura pentru viața dumneavoastră?
- Și în acest moment, și când am ales pictura, această artă reprezintă totul. Este greu să intri la o facultate când competiția este foarte puternică. Dar, dacă ar fi să reîncep, cu aceleași greutăți, aș alege tot această cale în viață.
Este prea frumoasă această meserie și îți oferă atât de multe oportunități. Te poți duce în orice direcție, în orice moment. Este o cumpănă de fericire și nu numai, iar atelierul îți oferă locul în care te regăsești. Dincolo de familie, nu îmi imaginez lipsa picturii în viața mea.
- Ați optat pentru pictura clasică sau pentru cea modernă?
- Ultima expoziție a fost „DOI”, de la Muzeul de Artă Timișoara. Am expus cu soțul meu, deși avem direcții total opuse. Suntem doi artiști și un singur paradox. Amândoi avem același concept, dar materializat altfel, pe pânză.
Ca și plasare, este într-o zonă a contemporaneității cu o tehnică clasică. Realizez pictură în straturi. Picturile mele au între 15-25 de straturi. Ele sunt foarte delicate.
Am ales numai monocromii. De la distanță par pete de culoare, dar acestea au la bază un univers mirific al vegetalului. Acesta nu mai urmărește desenul, forma, frunza ori floarea, ci puterea creatoare a naturii.
Am trecut de la reprezentarea unei plante și frumusețea ei liniară la puterea creatoare a plantei. Este dincolo de ceea ce înseamnă aceasta.
- Abordați și alte teme?
- Momentan nu, deoarece această temă am ales-o pe parcursul carierei. Ceea ce pictez este căutarea mea din ultimii zece ani. Prima etapă a actualului demers se află la cafeneaua „Nouveau”, unde sunt expuse patru lucrări mari, dintre primele lucrări realizate. Am continuat cu „De la opacitate la transparență”, expusă la Galeria „Calina”, acum doi ani. Ce fac acum este continuarea acelui demers, o nouă etapă. Trebuie să fii foarte aproape de picturi pentru a vedea universul dincolo de pelicula de culoare.
- Cum începeți să realizați o pictură?
- Picturile sunt monocromii, așa le și denumesc, dar, dacă mă refer la baza lor, sunt adevărate policromii. Când încep lucrările, ele sunt atât de mult colorate, încât la final ai impresia că nu sunt aceleași, că fac parte din altă perioadă. În momentul în care folosesc peliculele de culoare, estompez din cromatică. Se creează acel joc de lumină și umbră, în adâncime, care se tot stinge.
Prelucrarea unei lucrări necesită foarte mult timp. Intervine și acel inedit deoarece trebuie să aștept să se usuce.
- Aveți o idee de bază sau inspirația apare pe parcurs, datorită stratificării culorilor?
- Cea mai mare parte a unei picturi se naște pe parcurs. O văd în culoare, pentru că fiecare peliculă de culoare îmi oferă altceva. Metamorfoza joacă un rol foarte important în realizarea unei picturi. Șase luni sunt necesare pentru o lucrare.
Inspirația apare prin idei de moment, dar și anumiți factori îmi influențează alegerea. Cercetarea are un loc desăvârșit în creație. De aceea atelierul meu este numit „laborator chimic” pentru că este, tot timpul, o cercetare a posibilităților efectelor culorilor.
Declanșarea luminii și umbrei în adâncimea pânzei este efectul pe care îl doresc. Neclaritatea de la distanță se limpezește prin apropiere. Apar iluzii (stratificări) care dau naștere acelei adâncimi.
Tehnica este clasică, dar cei care admiră lucrările mele nu percep acest demers.
Iubesc pictura în acryl, dar nu și să o realizez, deoarece nu îmi oferă aceleași posibilități, acea limpezime.
- Vegetalul este baza tuturor picturilor?
- Da. În primă fază, am avut simboluri, precum mâna, îngerul. Practic, natura, în sinea ei, este totul.
- Ce rol are divinitatea în viața dumneavoastră?
- Cred în forța creatoare a naturii. Credința își pune „amprenta” pe lucrări, în mod involuntar. S-au născut niște semne foarte interesante în picturile mele. Când m-am îndepărtat de ele, am observat niște simboluri pe care, ulterior, le-am accentuat. Am rămas uimită.
- Este pictura o cale de a vă exprima anumite sentimente, trăiri, stări?
- Da, este un mod de a-mi exprima sentimente bune, rele, dramatice, fericite. Cred că fiecare artist, indiferent de orice moment, se manifestă în funcție de sentimentele pe care le are. Când te întorci în atelier, lucrarea realizată într-o anumită perioadă denotă starea ta.
Am avut o perioadă mai dificilă și toate lucrările erau întunecate. Acum m-am eliberat total de acele pete de culoare, deși îmi place negrul. Deși sunt lucrări foarte frumoase.
- Cât de des realizați expoziții?
- A fost o perioadă în care, timp de șapte ani, nu am expus deloc. Am considerat că nu am nimic de adus în fața publicului. Expun doar atunci când simt că am ceva de transmis. Depinde de stările mele. Și nu cred în varianta comercială, ci în puterea de creație din sufletul artistului, pentru rolul artei.
Un artist trebuie să fie sincer. Compromisul (comerțul) înseamnă că lucrarea ta este o minciună.
- Pictura este o conexiune între profesor și student?
- Am optat pentru învățământ pentru a-mi continua pasiunea. Munca cu studenții și cu creația te menține tânăr. Ei sunt foarte informați și foarte curioși. Pe mine mă bucură acest aspect.
Am curajul să le spun adevărul studenților referitor la capacitățile lor, dar îi poți și ajuta. Aspectul pozitiv este acela că studenții termină facultatea și dobândesc un «bagaj» de cunoștințe mai bogat, chiar dacă nu au avut legături cu acest domeniu până la momentul respectiv. Viața universitară este frumoasă.
- Cum credeți că va evolua pictura în următorii 15 ani?
-Trăim în această perioadă. Depinde ce faci cu pictura. Și eu folosesc lucrări printate peste care se intervine. Dacă un student nu știe să deseneze și să picteze, nu știe nici ce să facă cu un print.
Este mai grav când are printul la bază, deoarece este derutat total. Pe un suport printat poate să lucreze un copil foarte talentat, ajutându-l. Nu mai pierdem atâta timp. Arta evoluează în același timp cu tehnologia.
Depinde de cum folosim pictura dezvoltată pe calculator. A existat întoarcerea la figurație, iar acum – la geometrizare.
- Omul nu s-a schimbat în comparație cu tehnologia.
- Este o enigmă a formării omului pe Pământ. Cei care au ajutat la dezvoltarea tehnologiei au fost cei mai buni. Poate, în acest fel, avem comparație. Dacă nu ar exista și bine, și rău, de unde ne-am da seama care este binele?
- Va putea vreodată calculatorul să înlocuiască trăirea, sensibilitatea?
- Niciodată calculatorul nu va înlocui trăirea și sensibilitatea. Chiar dacă progresul este realizat de om, partea tehnică nu poate înlocui sufletul. Nu se poate înlocui totul, dar te poți folosi de tehnologie. Dacă ești creativ, este bine să o utilizezi, pentru ca să îți ușurezi munca.
- Cum funcționează încrucișarea harului cu munca?
- Nu te poți baza numai pe har. Trebuie să lucrezi foarte mult. Chiar dacă această meserie pare mai ușoară, artistul depune un mare efort pe o durată mai lungă de timp. Ai liniștea de a trăi și de a lucra. Pentru că este mereu nevoie de performanță.
- Care este poziția Facultății de Arte și Design din Timișoara?
- Avem, deja, studenți care au performat și în străinătate. Sunt rezultatul școlii. Facultatea noastră are o poziție foarte bună și multă personalitate. În țară, Timișoara este cunoscută ca un centru vestic și foarte bine orientat spre arta contemporană. Avem această deschidere.
- Aveți pictori preferați?
- Nu pot spune că am un pictor preferat deoarece fiecare perioadă/curent are maeștrii săi. Este foarte greu să faci o comparație. Lumea artelor este rezultatul lor. Cu cât îi înțelegi mai bine, cu atât ești mai aproape de artiști. Consider că sunt singurii care au schimbat radical viziunea despre pictură, despre artă în general.
- Se poate regăsi, în picturile dumneavoastră, curentul specific unei perioade?
- Arta contemporană are foarte multe ramificații/direcții. Suflul acestei arte se regăsește în opera mea actuală prin simplitate, întoarcerea la esență.
Unele persoanele m-au întrebat de ce păstrez aceeași monocromie. Le-am răspuns că, dincolo de aceasta, este policromie. Așa o înțeleg. Este greu, dar frumos.
- Când ați expus prima dată?
- Prima dată am expus la Salonul studențesc din primăvara anului 1987. Și acum am emoții. Noi prețuiam faptul că profesorul te-a selectat și ieșirea în public. Am un foarte mare respect pentru profesori. Uneori, am emoții și când încep să pictez. Întotdeauna, parcă este o încercare și este greu când mă apuc să colorez pânza.
- Aveți o pictură preferată?
- Din fiecare perioadă am câte o lucrare pe care o prețuiesc și nu o vând, indiferent de preț. Mă uit cu drag la picturile mele și de unele nu mă pot despărți.
Întotdeauna am vrut să lucrez foarte mult pentru a-mi câștiga situația materială necesară picturii. Am și vândut picturi, dar în România nu sunt suficiente expoziții de artă contemporană.
- Cum priviți avangardiștii?
- Aceștia sunt foarte necesari, deoarece sunt cei care țin «flacăra vie». Chiar dacă nu sunt înțeleși, sunt foarte importanți. Dacă artistul consideră că ceea ce face este artă și criticul este de aceeași părere, reușind să cucerească publicul, este un pas important al carierei sale. Este necesar și acel factor numit „muzeu”.
- Care este condiția artistului din ziua de azi?
- Astăzi, artiștii se descurcă mai bine. În primul rând, au posibilitatea să se integreze și să fie înțeleși. Și într-o perioadă mai îndepărtată existau artiști bogați.
Artiștii au și un alt statut social. Au din ce trăi deoarece nu mai există acea dramă existențială.
- Ce planuri aveți pentru viitor?
- Vreau să organizez o nouă expoziție, împreună cu soțul meu. Vreau ca aceasta să cuprindă marea esență.
Alexandru Virgil STOICA
Petru Vasile TOMOIAGĂ
Warning: No images in specified directory. Please check the directory!
Debug: specified directory - https://www.ziarultimisoara.ro/danaconstantin
