- Ce spuneți despre ultimele evenimente?
- Cu riscul de a mă repeta, vin și spun din nou că nici o instituție din România nu funcționează la parametri normali și nici nu se întrevede o ameliorare a situației prea curând. Dacă ne referim la Guvern, prim-ministru și președinte, observ că, odată cu venirea imigranților necăjiți din zonele de război în Europa, care cu siguranță sunt dirijați și acompaniați de elemente ale ISIS, ar cam fi momentul prielnic de a se discuta cu mare seriozitate aderarea României la spațiul Schengen.
- Credeți că Parlamentul va lua poziție în acest sens?
- Mă îndoiesc. Pentru că dacă ne referim la Parlament, vedem că prioritare rămân legile date de ei pentru ei, prin care să-și mărească beneficiile și privilegiile, și nu să se gândească la problemele țării. Iar instituțiile care ar trebui să asigure normalitatea și circulația corectă a banilor în țară răspund în continuare la comenzile politice, după principiile „Te arestez și-ți confisc tot!” sau „Te arestez și nu-ți confisc nimic!”. Adică, lupii în blană de oaie sunt lăsați în continuare să jefuiască averea țării.
Ba observăm că există entități care sunt mai presus de lege. Iar dacă ne referim la activitatea în cadrul societății noastre, observăm cu mare ușurință că totul este vraiște. În această situație, pun problema în felul următor: mai este cineva doritor să facă ordine în această țară? Oare nu există nimeni interesat ca această țară să aibă un viitor mai bun?
- Mai avem vreo speranță?
- După cum se prefigurează evenimentele, lumea a obosit, s-a săturat, iar cei care au făcut până acum circ sunt lăsați să facă circ în continuare... Să dea țării circ; pâine, mai puțină... Aceștia se dezvoltă pe mai departe în găștile lor, în hoardele lor. Din păcate, trăim într-o societate divizată, iar cei mai mulți sunt cei indiferenți. Camarilele de care vorbeam lucrează doar pentru ele, pentru propriile interese. Iar cei care încă mai speră într-un viitor și într-o societate care să fie respectată pe plan internațional sunt din ce în ce mai puțini. Nu ne rămâne decât să trăim cu speranța... Știți proverbul „Speranța moare ultima!” sau, după cum spunea Napoleon: „Speranța este cea mai mare târfă, pentru că toți trăiesc cu ea!”.
A consemnat, Petru Vasile TOMOIAGĂ
