După ce am făcut şcoala românească praf, după ce „Educaţia” este un muribund care abia îşi duce traiul de pe o zi pe alta, cu noi şi interminabile reforme după noi şi noi „luminaţi” miniştri, după ce televizorul şi internetul au lăsat bibliotecile goale, vrem cu anasâna să dăm timpul înapoi, adică să mai întoarcem căruţa-n drum, ori din drum, când omenirea fie lucrează cu marşarierul Mercedes-ului, fie foloseşte avioane cu decolare verticală. Astfel, pentru că suntem snobi, nătângi şi neghiobi, am tot preluat de prin lume tot felul de „experimente” unul mai deocheat decât altul, de genul „cititul prin parcuri” pe sau dedesubt de pătură, „cititul pe bicicletă” şi altele aşijderea, la fel de inutile şi năroade... În baza unor astfel de găselniţe unii – mai deştepţi – câştigă bani, iar alţii – mai naivi – îşi pierd timpul... Şi, din păcate, avem destui şi din categoria „lacomi”, care nu se mai satură, dar şi din categoria „pierde vară”. Acum face vâlvă o nouă gogomănie: „Uită o carte undeva”, campanie care a debutat în Quebec… şi acum aleargă prin nu ştiu câte ţări. Dacă este bună pe aiurea, musai e bună şi la noi campania asta, chiar dacă sunt sisteme de învăţământ diferite, chiar dacă este vorba de alte culturi şi alte mentalităţi…
În primul rând, pentru „a uita o carte…” trebuie să o cumperi, iar elevii, studenţii şi românii în general (nu vorbesc de cei care-i conduc şi nu citesc o carte nici cu focul) nu ştiu cum să opteze între o cafea de un leu şi o pâine de doi lei, iar atunci când vine vorba de 20 de lei, de un kilogram de carne… ehe, „Adio arme”, carte carevasăzică… Apoi mai trebuie să o citeşti, să ştii cât de cât ce spune acea carte pentru a o recomanda unui necunoscut… Şi numai după aceea uită cartea în tramvai, unde vine un aurolac şi o face pernă de scaun, după care cel care igienizează vagonul o pune pe făraş şi-o duce la gunoi… Să „uiţi” cărţi prin căfane şi birturi e şi mai puţin indicat, de vreme ce „clienţii” acestor localuri, ştiut e, nu prea au mari tangenţe cu cartea… S-o „uiţi” într-o Biserică e şi mai puţin indicat, deoarece enoriaşii citesc, cu precădere, Biblia… Prin parcuri, pe o bancă, poţi „uita” cartea doar pe vreme prielnică, iar aici rişti să o răsvoiască doar vântul… Nu ştiu cine şi ce vrea cu această nouă „aflare în treabă”, dar la noi această campanile care a „revoluţionat” întreaga lume se va transforma din „Uită o carte undeva” în „Uită de carte… peste tot”. Apoi: moda aceasta năroadă de a „inventa”, de a epata, de a face ceva, de a duce Opera pe stradă, de a-L băga pe Dumnezeu sub plapuma telespectatorului… nu a adus nici mai mulţi spectatori la Operă, şi nici mai mulţi credincioşi la Biserică. Cine vrea un spectacol de teatru, merge la teatru, adevăraţii credincioşi se duc la Biserică, cine vrea să înveţe merge la şcoală, cine vrea să citească, merge la bibliotecă, dacă nu, la o cafea liniştită pe o terasă din vechea Eladă. A bon entendeur, salut!
Petru Vasile TOMOIAGĂ
