Consilierii municipali au votat, recent, un regulament prin care se stabilesc regulile ce trebuie respectate în parcurile și locurile de joacă pentru copii. Nimic nefiresc până aici, mai mult decât atât, la noi, la români, existând nevoia ca cineva să ne spună mereu ce avem și ce nu avem voie să facem ori cum să ne comportăm în public.
Suntem întru totul de acord cu majoritatea prevederilor stipulate în regulament, însă nu putem trece cu vederea câteva care stârnesc hazul. Cu siguranță, din exces de zel, unul dintre funcționarii care a elaborat regulamentul a strecurat aceste inepții fără să-și dea probabil seama ce face. (Iar acest lucru nu este tocmai în regulă, pentru că, odată votat, regulamentul are statut de lege locală).
Astfel, părinții ori bunicii care merg în parc cu copiii vor trebui să le pună acestora... leucoplast pe gură, pentru că, așa cum stipulează deșteptul care a întocmit regulamentul, „este interzisă producerea de zgomote prin strigăte (...)”. Cum poți să-i interzici unui copil ieșit la joacă să nu vorbească cu voce tare, să nu se bucure zgomotos?
Ceea ce este și mai interesant: primarul Nicolae Robu a declarat presei locale, după ce aceasta a sesizat anomalia din regulament, că interzicerea „țipetelor copiilor în parcuri este o regulă exagerată”.
Păi bine, domnule primar, acum, după ce proiectul regulamentului a primit vot favorabil, vă dați seama de absurditatea unei astfel de măsuri? Înainte de a introduce proiectul pe ordinea de zi a plenului Consiliului Local nu v-ați obosit să aruncați măcar o privire peste acesta?
Probabil la viitoarea ședință regulamentul va fi amendat, pentru că, după ce i-a fost dezvăluit conținutul, probabil că și consilierii locali or fi aruncat un ochi peste proiectul pe care l-au votat, cam pe modelul acela care spune că „semnezi ca primarul”, adică fără să te uiți ce...
Anton BORBELY
