Măcinat de „grupurile de interese” care-i vor neapărat pieirea, domnul primar Nicolae Robu nu mai pridideşte prin a blama, zi de zi şi în orice loc, tot ceea ce i se pare că-i stă împotrivă şi, mai ales, „grupurile de interese” – mai cu seamă cele din presă, care, nu ştiu din ce motive, nu-i aduc osanale, ci, mai degrabă, au format „un cor” care, la unison, nu pridideşte să aducă în faţa opiniei publice, a alegătorilor deci, „isprăvile de toată lauda” ale edilului şef al urbei noastre. Astfel, au ajuns celebre şi oraşul, şi primarul, atât prin „flora”, cât şi prin „fauna” care au trecut cu multă vâlvă graniţele judeţului nostru, fie că a fost vorba de palmieri, de papagali, de zebre, de trenuri suspendate ori de metrouri.
Desigur, lupta domnului primar cu presa nu este altceva decât un război cu morile de vânt, iar neobositul Sancho Panza mai bine ar încerca să fie cât de cât obiectiv şi, atunci când se priveşte în oglindă, să-şi aducă aminte de unde i se trage cu „palmierii din Palmişoara”, cu „papagalii botanici” şi cu, celebra de-acum, „zebră hăbăucă”.
Ca să nu mai vorbim de fântâna arteziană izvorâtă în subpasaj (nu mai este nevoie de fântână pe Bega), milionul de euro de la Pădurice şi nici de Mercedesul buclucaş... Desigur, în opinia domnului primar, pentru toate acestea şi pentru atâtea altele, doar „grupurile de interese” din presă şi de aiurea sunt de vină, cum, de altfel, tot alţii sunt de vină pentru pierderea terenului din spatele magazinului Bega şi pentru, şi pentru...
Deocamdată, „grupul de interese Timişoara” vrea doar să ştie de ce domnul primar, şi domnul viceprimar, şi doamna purtătoare de vorbe ale Primăriei Timişoara nu răspund la telefon, telefoane plătite din banii publici ai alegătorilor, telefon la care, după cum s-a dovedit în statele de plată, domnului Robu tare-i este drag să vorbească până şi de mii de euro...
Dar nu-i nimic, spectacolul continuă. „Revoluționarul” Robu (nu vă gândiți la cine știe ce fapte vitejești ale sus-numitului) și-a tras televiziune. Și se filmează câtu-i ziua de lungă, și se dă pe facebook, și așteaptă întrebări (puse, cică, de cetățeni) adresate de cocote care stau cuminți și ascultă precum un școlar certat că a venit nepregătit la extemporal, la care răspunde cu maximum de „profesionalism”. Numai că nouă, celor care vedem cum Timișoara se transformă din zi în zi în mai rău, nu ne prea arde de glume și nici nu „punem botul” la vrăjeala ieftină a chiriașului biroului numărul 1 de pe Bulevardul C.D. Loga numărul 1. Pentru că, sub ochii noștri, Timișoara cade în derizoriu, lăsată la mâna unui ins care, în stilul clasic al dictatorilor, face numai după cum îl taie propriul cap...
Petru Vasile TOMOIAGĂ
