Aşa pot fi numite cele două milioane dedicate cu multă generozitate de Consiliul Local Timişoara în frunte cu capel-maistru Nicolae Robu pentru cultură, vorba vine. Care cultură? Ce cultură? Care consideră domniile lor că merită şi care au fost mai „tari în condeie” de-au ştiut să facă proiecte.
Numai că banii timişorenilor, ai tuturor timişorenilor, nu ar trebui „împrăştiaţi” nici în proiectele pentru Timişoara după bunul plac al unui vremelnic edil şi nici după muşchii şi interesele vreunui consilier local (vezi cazul Stoia). Proiectele pentru Timişoara ar trebui puse în dezbatere publică şi numai după ce timişorenii se vor pronunţa acestea să primească undă verde spre finanţare, şi nu invers, cum de fapt se întâmplă.
Exemplu „Parcul Pădurice” pe care strălucitul edil, inegalabilul şi atotştiutorul Nicolae Robu, a păpat aproximativ 1.200.000 de euro din banii timişorenilor... Acum domnia sa spune: „Ce frumos e!”. Desigur. O minunăţie, mai ales la preţuri, aş spune eu, poate şi alţi timişoreni (mai ştii?), nu? Mai ales că dibaciului edil volens-nolens trebuie să-i placă ce singur a visat, a dorit, a făcut, a finanţat şi aşteaptă cu nerăbdare să se termine... Poate!? Desigur, din banii noştri.
Tot după gusturile estetice ale domniei sale s-a făcut şi „Piaţa Roşie” fără pomi, cheală, europeană... Apoi, dacă a văzut că a sărit calul şi că trebuia mai întâi să întrebe şi timişorenii ce să facă cu banii şi oraşul lor, şi-a călcat pe robă şi a dat-o pe verdeaţă, ca la Timişoara...
Trebuie să amintesc şi de frumoasele statui şi de felul în care le cadrează arhitectonic cu locul, istoria şi oraşul... Tot după gustul şi designul inestimabil al neîntrecutului Nicolae Robu. O clădire sau un parc renovate arată altfel, dar trebuie să-ţi pui întrebarea la sumele cheltuite, dacă erau gospodăreşte chibzuite, dacă erau analizate cum trebuie, ce minunăţii se puteau face? Dar, deocamdată, domnul Robu rămâne maestrul în parcuri şi sensuri giratorii...
Nu, de parcări nu vorbim! Aici e repetenţie crasă! Dar propun să-l alegem primar pe încă trei mandate, poate-poate vom spera la vreo parcare...
Dar să ne întoarcem la banii pentru cultură. Proiectele depuse trebuiau făcute publice şi, mai ales, să reflecte sumele cheltuite în interesul cetăţenilor oraşului, nu în visele şi gusturile domnului Robu, nu în interesele şi prieteniile consilierilor locali...
Pentru Plai, au zburat „pe plai” 200.000 de lei, adică nici mai mult, nici mai puţin de două miliarde de lei vechi... Câţi timişoreni vor beneficia de magnificile spectacole şi activităţi Plai? Câţi dintre ei se vor regăsi în cele două miliarde, bani luaţi din buzunarul lor şi împărţiţi după bunul plac al Robului?
Tot după bunul său plac s-a făcut şi Festivalul de Jazz, ca şi alte manifestaţii pentru elite, mai bine spus pentru grupuri de un anumit gen.
Pentru marea majoritate a timişorenilor, pentru cei care dau de fapt banii, se acordă spectacole pe bani cât mai puţini, cu artişti locali dacă se poate şi care să facă şi voluntariat... Pentru te miri ce „mare” de peste ocean (în anume genuri sunt doar „mari” – unul mai mare ca altul) se plăteşte doar pe drumul lui mai mult decât pentru un întreg spectacol în alte cazuri...
Dar domnul Robu ne emancipează: palmieri, zebre, jazz, metrou, parcuri suspendate, sculptură suprarealistă şi, de ce nu?, dacă tot ne-am emancipat, un primar nou.
Petru Vasile TOMOIAGĂ
