Dacă aveți cumva nevoie de un extras de carte funciară dar, totuși, nu vă trebuie musai, atunci vă sfătuiesc să renunțați. Dacă, însă, nu se poate și nu se poate, și volens-nolens trebuie scos extrasul, cum nu puteți face acest lucru decât de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș - menționez, nu se poate din altă parte -, atunci vă sfătuiesc să vă înarmați cu multă răbdare, timp de pierdut acolo și, mai cu seamă, vă doresc să puteți îndura umilința la care sunteți supus de funcționarii de la ghișeu, funcționari plătiți, desigur, din banul public. Nu vreau să mă înțelegeți greșit, funcționarii publici de la OCPI se comportă destul de bine când ajungi în preajma lor, problema care se ridică e de fapt una mai veche și, se pare, fără leac: cum să ajungi, luând număr de ordine și stând frumos la rând, la funcționarul de la ghișeu. Din cei cinci-șase lucrători care se aflau ieri acolo, aproape fiecare avea câte o cunoștiință, și nu de ici de colo, ci de pe la domnii notari, care vin cu câte un braț de cereri, intră peste rând și, în momentul în care s-au așezat pe scaun, poți să uiți de numărul tău de ordine, să uiți de ceas și de monitoarele moderne care înțepenesc pentru multă vreme… Geaba ai tu o biată cerere, una singură vreau să spun, că tot vei sta la rând o oră, două, după cum vrea norocul ori bunul Dumnezeu. Și, pentru ca bucuria să-ți fie deplină, între timp, funcționarii de la ghișee mai sunt „atacați” de alți colegi de-ai lor, care vin așa, la vedere, fără nici o jenă, cu alte vrafuri de cereri, probabil ale cunoștințelor proprii… Totul se face într-o „disciplină” bine organizată și în deplină tăcere, fapt care te face să crezi că atari obiceiuri au rădăcini vechi și adânci la OCPI. Ba, mai sunt și plini de importanță domnii-doamnele care vin fără rând ori peste rând, încât mai că îți vine să crezi că-ți fac un serviciu, că te țin să cunoști mai bine instituția timp de un ceas ori două… Când vreun solicitant mai conștiincios, sătul de stat la rând, vociferează, ca din senin, apare cerberul cu ecuson, zis portarul, al cărui rol este să facă totul ca lucrurile să meargă exact așa cum merg. Înțelegeți dumneavoastră!? Dacă îți trece cumva prin gând să vorbești cu cineva din conducerea instituției, lucrurile se complică și mai mult. Portarul își intră din nou în rol și afli că domnul director Marcel Torje nu este de găsit, că lipsește din unitate, dar ar putea să vină mai târziu, pentru audiențe. Cu altcineva nu poți vorbi nici atât. Așa că, îți place, nu-ți place, la OCPI oftezi și taci. Desigur, mulți nemulțumiți de serviciile de la cadastru, obosiți de sistem și metode, au renunțat…
Eu nu voi renunța, voi reveni. Din experiențe trecute, știu că și aici se sparge din când în când buboiul… Pentru că nu am fost primit să discut cu cineva din conducere, am lăsat la poartă o carte de vizită pentru a fi sunat. Nu m-a sunat nimeni. Domnul director Marcel Torje știe de ce l-am căutat, deci știe și ce are în ogradă.
Petru Vasile TOMOIAGĂ
