Cum o fi gustul puterii, al nărăvelii de-a împărţi banii altora după bunul plac şi apoi a privi de sus oameni mult mai deştepţi ca tine, mai educaţi, mai înţelepţi şi, mai ales, cu mai mult bun simţ? Acela pe care tu nu-l mai ai.
Fără nicio ruşine, dar nici măcar umbră de jenă, primari condamnabili ori condamnaţi defilează într-o bucurie la candidaturi la care, dacă ar avea dram de ruşine, nici măcar nu ar mai visa. Politrucii noştri, cu cât au mai multe bube în cap, cu atât mai mult le e dor de a fi şefi, de a conduce şi, de ce nu?, de a mai pune-o de-o mangleală.
Cum să-ţi imaginezi un Vanghelie, care stă pe mormane de bani furaţi, ori un Piedone, care stă pe mormane de cadavre la propriu, candidând din nou la primăriile pe care le-au făcut praf şi pulbere?
După modelul „criminalul se-ntoarce la locul faptei”, şi aceşti „binefăcători” ai obştii vor cu tot dinadinsul să facă „bine” oamenilor, chiar dacă aceştia s-au săturat de ei. E cât se poate de sigur la noi că acela pe care l-ai prins astăzi că a furat un ou, ieri a furat un bou, dar, după legi strâmbe, făcute mănuşă după interesele lor, scapă basma curată şi este purtat prin judecăţi până i se prescrie pedeapsa, iar hoţomanul trăieşte bine-mersi şi îţi tot dă în cap ba cu „imunitatea”, ba cu „inamovibilitatea” , iar dacă şi acestea cad, cu spurcata de prezumţie de nevinovăție care, puşchea pe limbă, funcţionează doar de la o anumită funcţie în plus ori de la câteva milioane bune de euro. Da, cam aşa stau lucrurile. Şi, pentru că, totuşi, nu-l mai lasă pe Piedone să candideze, iar pe Vanghelie, da, eu l-aş propune din nou pe Mazăre la Constanţa şi pe Elena Udrea la Capitală, că musai va avea un votant: Traian Băsescu.
Ciudat este cum gustul puterii şterge simţul ruşinii şi al ridicolului deopotrivă, iar nărăviţii la rele se întorc spre putere, ca porcii la vălăul cu uruială.
Petru Vasile TOMOIAGĂ
