Avem primar nou pentru municipiul Timişoara. Adică acelaşi. Votat de mai puţini decât pe vremea când îi făceau campanie cei din USL. Parcă mai contează. Important este să rămâi în funcţie, chiar cu un singur vot mai mult. La caşcaval. La numărat marafeţi şi la făcut parcuri, imaşuri şi giratorii. Spiralate şi nesfârşite giratorii. Acum, preaiubitorul de tăiat pomi şi de umplut spaţiile verzi cu asfalturi îşi va continua grandioasa operă. După minunatele statui din centru, după ce a schilodit Piaţa Libertăţii, după ce a maltratat şi parcul Pădurice, proaspătul reales va trece la demolarea, demontarea şi desfiinţarea crâmpeielor de verdeaţă din faţa şi din jurul blocurilor, drept mulţumire pensionarilor care l-au votat. Se merită unii pe alţii! Pensionarii pe primar şi invers. Mă bucur. Tot ei ne-au ţinut cu Ciuhandu 16 ani. Opt ani avem şi de Robu. Dacă merge bine de data aceasta, vom bate recordul. Putem trece de 16 ani – şi de ce nu? – aşa minune de primar care ne-a promis cinci parcări şi nu a făcut niciuna, unde mai găseşti? De data aceasta nici n-a mai promis nimic. Şi nimic nu va face. Acum se va ţine de cuvânt. Un primar adevărat. Dar e vreo problemă? Pensionarilor nu le trebuie drumuri şi nici parcări. Ei parchează pe bancă în parc. Numai că Robu le-a cam împuţinat băncuţele şi umbra.
Nu-i nimic. Sunt încă în funcţiune fântânile lui Ciuhandu, pe care Robu a încercat să le substituie schimbând plăcuţele cu inscripţiile Ciuhandu. Nu i-a prea ieşit. Tot aşa şi cu Pasajul, doar că lumea a cam început să înţeleagă, nu-i poţi prosti pe toţi şi tot timpul, iar minciuna are de cele mai multe ori picioare scurte.
Dacă tot are în plan noul primar să amenajeze spaţiile dintre blocuri, de ce nu aduce câteva camioane de pietriş şi piatră, pentru astuparea gropilor cu mocirlă din spatele blocurilor. Ar face vrând-nevrând câteva locuri de parcare. Ar mai dispărea şi din ţânţari, că tot face dezinsecţiile şi deratizările din joi în Paşti. Tot când vrea dânsul. Că de aceea e primar. Să facă tot ce-i trece prin cap. Acum a uitat de metrou şi poate e mai bine. Mai era o ministresă care făcea telegondole şi terenuri de fotbal în pantă. Domnul primar face acum ordine în spaţiile verzi din faţa blocurilor. Adică rade verdeaţa, taie pomii şi florile cu valoare sentimentală a mii, zeci de mii de pensionari. Nu contează. Acestea dădeau unicitate şi o amprentă unică fiecărui bloc. Se putea observa şi cât de gospodari erau cei care locuiau în bloc. După propriile puteri şi imaginaţie, şi-au creat un univers al lor, după sufletul şi educaţia lor. Dar acestea nu sunt pe placul elevatului edil. Şi mai au un defect. Mare. Enorm.
Colosal. Toate aceste părculeţe în miniatură sunt gratis. Şi domnul Robu nu înţelege asta. Cum? Parc fără bani? Nu se poate. Trebuie investiţi bani, chemaţi peisagişti, contracte cu cei care vor rade parcurile, contracte cu cei care vor reconstrui parcurile, bani pe flori, bani pe pomi, bani cu întreţinerea... Ei, vedeţi? De bani este aici vorba. Păi cum credeţi că a costat parcul Pădurice 1.250.000 de euro, plus TVA? Vă imaginaţi?
În altă ordine de idei, după cum îmi spunea un primar mai hâtru: „Tomo, eu plec în Dubai, şi când vin înapoi sunt primar”, şi aşa a fost, la fel e şi cu primarul Timişoarei: putea pleca oriunde în lume după palmieri, ori după zebre, când se reîntorcea, era, desigur, tot primar. Numai că pe acolo nu ştiu dacă putea folosi Mercedesul, maşină dragă lui, că la telefonul primăriei putea vorbi oricât, fără restricţie, pentru că timişorenii plătesc... plătesc şi votează. Apoi sunt fericiţi. Şi-au exercitat dreptul, obligaţia chiar de a vota.
Acum domnul Robu este din nou primar peste parcuri. Chiar s-a anunţat că mai vrea să nenorocească unul. E iarăşi bine, începe cu începutul, cu ce ne doare, cu priorităţile oraşului, cu parcurile. E bine că a fost reales Nicolae Robu pri-marele oraşului. Voi mai avea patru ani ce scrie cu vârf şi îndesat.
Nu ştiu dacă o să o mai duc eu atât, şi ziarul, pentru că el nu trăieşte din banii primăriei, nici din banii din parcuri. Cât despre mine, nu ştiu dacă Dumnezeu îmi mai dă un mandat de patru ani pentru viaţă. Vom trăi şi vom vedea.
Petru Vasile TOMOIAGĂ
