Că este așa ne-a demonstrat-o meciul cu „Gazul”, meci care era cât pe ce să se termine zero la zero, ca majoritatea trialurilor din perioada de pregătire. De fapt a fost CLAR-O (O, adică nimic), noroc cu Nuno Simoes Coimbra care a salvat două mingi de break trimise de la unsprezece metri, că în rest, deși eram mai mulți, păream tot mai puțini pe teren.
Vorba taximetristului trist, cunoscător al istoriei reale, meditând socratic pe o bancă, dând de mâncare porumbeilor: „Așa o fi fost scris… Ce nu înțeleg e că și Jacky spunea odată că trialul nu deschide balul, dar s-au făcut trialuri pe bandă rulantă, așa cum primarul deschide șantiere în oraș”.
La auzul cuvântului șantier, o grupă de gulerați obraznici de la Liceul Lenau se ridică și cu toate aripioarele în aer scandează cu elan muncitoresc: Hei-rup! / Hei-rup!/ Suntem brigadieri / Muncim pe șantier / Prin zăpadă și noroi / Construim tunele noi / Hei-rup! Hei-rup!”.
Poate de aceea aerul în Piața Operei pare mai dens și ne sufocăm uneori ca primarele în pasajul de la Gara de Nord, dar se pare că vremurile bune sunt aproape și soarele va lumina piața noastră prin aerul străveziu până târziu. Cităm: „S-au înregistrat depășiri la toate stațiile – e posibil, nu este de mirare, pentru că în Timișoara am ajuns să avem și către 100 de șantiere deschise la un moment dat. Evident că, în mod inevitabil, a ajuns noroi pe carosabil, noroiul se transformă în praf când este uscat și astfel de depășiri erau de așteptat. Dar, în curând, nu va mai fi cazul să avem depășiri, ci, dimpotrivă, noi vrem să demonstrăm că în Timișoara calitatea aerului, după ce vom termina aceste lucrări, va fi mult mai bună decât a fost înainte”, a spus Nicolae Robu.
Deci, „Adă Doamne ploaie, / Praful să-l înmoaie!”.
Revenind la fotbal, tragem targa așa cum e, pe praful uscat până la anul, că după ce terminăm toate acestea va fi mult mai bine ca înainte.
Corul guleraților din clasa a „doișpea” de la Liceul Shakespeare se aude în surdină „Vorbe, vorbe, vorbe…”. Și taximetristul trist: „Verba volant…”. Colegul lui, profesor universitar, și el trist, devenit tximetrist din cauza remunerației, îl completează: „Agreto dum anima est, spes est”, adică „Cât timp bolnavul mai suflă, mai este speranță”.
Și bolnavul, din mila Domnului, mai suflă, aerul intrând și ieșind prin gheata subțire găurită rău la ACS.
Așteptăm cu interes să vedem cum deschide balul ASU-l, duminică. Că dacă speranță nu e, nimic nu e.
Victor ENACHE
