În istorie se petrec uneori miracole, dar nu se instalează miracole. Cea mai mare primejdie astăzi pentru țara noastră este aceea de a ignora că am fost beneficiarii unui miracol: Neamul Românesc!
Toată lumea constată că România nu merge la potențialul ei. După 26 de ani ne uităm că nu avem drumuri ca în occident, nu avem spitale performante, nu avem școli libere și, în special, educație liberă, minte și spirit liber, nu avem o conștiință colectivă care să ne motiveze, nu avem steag pentru care să trăim bucuria vieții. Românilor, după 26 de ani, le este frică de libertate! Este un sentiment de prăbușire generală strivit sub frica generalizată și abandonarea conștiinței de sine și de aici a conștiinței colective. Depărtarea de sine și frica de răspundere individuală a fiecăruia dintre noi ne-a aruncat la marginea lumii, dar și la marginea vieții. Trăim într-o stare de fericire retrogradă, nefiind capabili să simțim cine suntem noi și să acționăm în consecință. Gândim și acționăm doar cum ne-au făcut alții să gândim și să acționăm.
Fariseii scriu astăzi o pseudoistorie, iar noi ne-am uitat și abandonat istoria adevărată și pe cei care au murit pentru ca noi să avem destin. Prin Haret și Mehedinți, România a fost condusă jumătate de secol prin știință, rigoare și școala muncii. Tot munca este și acum importantă, dar mai specială: munca în mina sufletelor noastre. O lume fără rădăcini cum este astăzi în România este o lume fără morală, care uită de Brătianu, Eminescu, Onicesu, Mihoc, Moisil, Carafoli, Gogu Constantinescu, George Manu. Aceștia și mulți alții au făcut istorie, și nu evenimente. Au demonstrat că societatea este condusă de oameni care dau, nu care iau. Este clasică astfel diferența între celebritate și popularitate.
România astăzi este condamnată la neputință pentru a fi exploatată! Printr-o manipulare în masă și absența totală a ideilor mari. Minți captive și cădere morală uriașă. Totul este acoperit de mâl politic. Oameni politici caută soluții pentru ei nu pentru țară. Lipsește cu desăvârșire viziunea pe termen lung, harta viitorului, și metoda. Se gândește mic și se acționează și mai mic. Populația României continuă să se închine la zei de ceară arși în cuptoarele unei tranziții nesfârșite sub toga cărora se ascunde marea fraudă.
Creionez bilanțul decadenței, atunci când civilizația ca fruct al muncii și pasiunii nu este înțeleasă: genialitatea copiilor abandonată și familia distrusă ca și concept. Ce țară este aceea care nu-și iubește copiii și îi abandonează? România a pierdut în exterior peste 4 milioane de români. Ne-am decimat biologic. În plus, baza formării societății, familia, este distrusă. Analfabetismul a ajuns la 20%. Mortalitatea infantilă 13/1000 de noi născuți. Este uriașă! Politica demografică, inexistentă. Într-o democrație cu o clasă de mijloc slabă va fi mereu populism, conflicte interne, invidie și violență. Industria modestă, datorii externe mari, creștere zero, șomaj uriaș. Nimeni nu plătește și nu este tras la răspundere. Legea fără dreptate este o vorbă goală. Polarizarea sărăciei și bogăției este îngrozitoare. Sistemul unitar de amenajare a pădurilor bulversat. Solurile distruse, iar fără pădure și sol bine gospodărite hazardurile hidrologice și geomorfologice sunt uriașe.
Și totul pleacă de la educație: educația dacă nu este liberă, nimic nu e!
Totul merge prost în învățământul nostru și deși sunt raportate de 26 de ani rezultate slabe și foarte slabe nimeni nu întreprinde nimic și nimănui nu-i pasă. Nu se fac nici minime eforturi pentru formarea oamenilor de la catedră, chiar dacă există atâtea posibilități, dar nu există interes poate!? Părinții sunt lăsați la rândul lor în ignoranță total separați de școală și nu se înțelege că simpla comunicare între ei și școală nu are nevoie de legi, ci doar de iubire. Toți oficialii rămân ignoranți și farisei când este vorba de școala românească. Se face doar propagandă cu olimpicii și geniile, când de fapt toți sunt genii doar cu diferența că sunt săraci și abandonați de familie și de stat undeva la marginea țării.
În fapt nu suntem pregătiți pentru o educație centrată pe om ca entitate. Nu suntem pregătiți să acceptăm diversitatea umană, modele distincte de succes, nevoia de opțiune, de drum personal, de stiluri de învățare și aspirații unice. Probabil că dacă am face asta am primi o doză prea mare de libertate și aceasta ar putea să ne fie fatală, am scăpa de sub control și corporațiile care au înlocuit statul în România ar pierde totul!... Și sigur starea de fapt este menținută cu intenție pentru că pământul conștiințelor noastre nu este destul de desțelenit pentru a primi această sămânță sacră a Divinității pentru ca omul să ajungă ce a fost destinat să fie: Liber și Independent.
Românii în continuare au nevoie de catalog unde să fie strigați pe numele de familie cu autoritate, mânați de la spate și ținuți în chingile fricii de libertate și de moarte. Dar în special de frica de responsablitate. Parinții actuali le dau copiilor exact cât cred ei că merită ei înșiși... Adică neîncrederea lor în ei înșiși și sentimentul neputinței și al sclaviei moderne în care se află întreaga țară.
Și cu toate acestea susțin ferm că nu există nici o fatalitate atunci când suntem animați de un ideal comun, atunci când știm unde mergem, și atunci când, uitându-ne la geografia țării, cu luciditatea de a privi viiorul, ne fructificăm șansele mari pe care le avem: hrana și apa. Capital natural bun și poziție geografică strategică la granița cu Asia. Încrederea în tineri, motivați de istoria noastră, și investiția în om care să fructifice genialitatea românească, sunt căile de progres. Excelența și competența nu depind de mărimea țării ci de sistemul ei de educație.
Condiția regăsirii încrederii este însă unitatea națiunii și aici trebuie să ne aflăm indiferent dacă nu ne-am înțeles întotdeauna. Clasa politică trebuie să înțeleagă că interesul național nu este dependent de rezultatul alegerilor, ci de o anumită gândire comună privind ieșirea țării din starea de moleșeală colectivă generalizată.
Să aducem țara la nivelul unei chemări! Să ne mobilizăm forțele și să folosim atuurile noastre pentru a ridica un steag printr-un proiect de țară unic în lume: Hrană, Apă, Energie!
Statul este făcut să asigure buna funcționare și trebuie să fie imparțial. Nu aparține celor care pe timp limitat au primit gestionarea lui, ci națiunii. Statul dă semnalul să fii om demn. Dacă nu este stat nu este nici emergență și nici demnitate. Statul reprezintă din punct de vedere instituțional legea. Echilibru între stimularea mediului de afaceri și protecția socială. Economia propritarilor. Renașterea locurilor de muncă.
Demnitatea provoacă demnitate, iar conducerea țării se impune prin virtute. Avem de servit o cauza nobilă: o Românie reunită și stăpână pe propriul ei destin. Să fim credincioși idealurilor noastre și să rămânem demni!
România trebuie să știe ce vrea, iar poporul român să înțeleagă ce poate!
Călin GEORGESCU
