În societatea românească, toată lumea încearcă să-și ia doctorate la cele mai sofisticate universități și, de regulă, tocmai cei care conduc lucrările în vederea finalizării înaltei acreditări au luptat în propriile ierarhii să devină cât mai repede profesori sau ei înșiși conducători de doctorate. Cel mai rău lucru este faptul că nu a contat niciodată în cariera și ascensiunea acestora valoarea adevărată, mulți dintre ei cumpărându-și poziția, ei fiind de fapt fără un nivel cel puțin mediu, ba chiar am întâlnit printre ei și semianalfabeți. Toate acestea denotă nivelul „academic” foarte scăzut al celor amintiți.
Și mai tragic este faptul că nimeni nu încearcă să-și ridice nivelul profesional în raporturile pe care le are cu universități din alte țări. Se văd de la o poștă diferențele de cunoștințe în cam toate domeniile de activitate. Nu este nici o surpriză că în clasamentele mondiale universități așa-zise marcante din România sunt clasate pe locuri cu două sau trei zerouri.
De regulă, oamenii valoroși, profesorii celebri, sunt izolați, marginalizați, în față ajungând doar cei care știu să dea din coate, mai precis, carieriștii de profesie.
În ultimul timp vedem tot mai des la televizor cum funcțiile importante ale statului român sunt ocupate tocmai de indivizi care au plagiat la doctorat și au parvenit în diferite funcții prin fals și uz de fals.
Imediat cum unei mafii nu îi convine de o personalitate care conduce o anumită instituție, aceasta își găsește de îndată un denunțător pentru a-l compromite pe acel conducător, încercând să ocupe prin oamenii ei postul respectiv. De asemenea, acționează în stil propriu pentru destituirea, înlocuirea sau chiar arestarea celui incomod.
Am ajuns la stadiul în care majoritatea celor din conducere, începând cu funcțiile cele mai modeste și urcând până la cele mai înalte ierarhii, sunt șantajabili și dacă până acum se uneau între ei pentru a lovi vreun intrus sau adversar, acum au mutat lupta pe alt palier, mafiile ajungând să se lupte între ele.
Astfel, cei care mai ieri erau în aceeași tabără și se pupau „pe bot”, astăzi au ajuns adversari și dușmani de temut. Și din toată această păguboasă luptă pentru supremație și acapararea de noi averi, singurul perdant este poporul român și țara ajunsă de izbeliște, iar omul de rând nu mai știe încotro s-o apuce.
Ștefan POPA POPA'S
