Nerușinarea Elenei Udrea nu are limite. Când avea două ministere și patru miliarde pe mână (doar atât a putut să-i ofere Traian Băsescu) se întrecea să organizeze gale de box și să construiască terenuri de fotbal în pantă, patinoare cu prețuri exorbitante și pârtii de schi fără finalizare. Doamna era ministru, iar Traian Băsescu, președinte. Nu putea nimeni să-i întrebe nimic, cum de altfel se întâmplă și acum. Iar dacă atunci știam motivul, acum mi-e oarecum inexplicabil. Tot pe vremea ministeriatului, madam Udrea se mai ocupa cu ștricuitul, făcutul sarmalelor ori datul cu mopul în contra partidă cu plimbatul călare, pe bicicletă și înotul. Mai cânta și dansa uneori, tot pentru și cu Traian Băsescu. Pe lângă cele amintite, doamna Udrea mai era și o mare modistă. O neîntrecută modistă. Și poșetistă. Vuitonistă. Versacentistă. Lagerefeldistă. Și, era să uit: parașutistă! De ministere era habarnistă. Atunci îi plăceau toate și nu găsea cusur mersului treburilor prin țară.
De cum a schimbat brățările scumpe pe cătușe, madamei nu-i mai plăcea nimic. În primul rând legile, care nu erau bune atunci când îi erau aplicate ei. Ele erau, însă, foarte bune pentru alții. Apoi, regimul penitenciar era deplorabil pentru fata din Pleșcoi, ca să nu mai vorbim de condițiile mizerabile din pușcării. Dintr-o dată, nimic nu mai era bun. Cum nu știe de rușine, a făcut scandal după scandal, mai ceva ca o țață – postură care i se potrivește de minune –, apoi a încercat zeci de trucuri pentru a atrage atenția prostimii și chiar a reușit. Nu pot să nu amintesc aportul nemijlocit al presei. Brava ei. Vorbesc de presă. Dar și de Udrea. E drept că unii presari, mangoți babani au încasat de pe urmele pantofilor ei de firmă. De mangoți și de babani vorbesc pe bază de Bercea Mondialul!
Apoi s-a preasfințit, madam Udrea! Acum e ca nouă pentru Băsescu!
Să nu mai vorbim de legile pe care și le-au dat imunii parlamentari de trebuie câte o aprobare de urmărire și reținere pentru fiecare dosar întocmit pe care-l au; pentru fiecare hoție pe care au făptuit-o, le trebuie o altă aprobare a plenului… Astfel, madama – rușinea României –, dar și rușinea fără margini a noastră că acceptăm astfel de batjocuri, e încă parlamentar și, culmea tupeului, mai vrea o legislatură… Mai vrea imunitate! După cum a declarat, și-a depus candidatura din nou pentru că „este nevoie de un politician curajos”… La ce?! La furat! La sfidat țara! La a se coțofeni prin așternuturi politice pentru influență și putere?
Dacă madam Udrea a strâns 19.000 de semnături pentru candidatura în Capitală la Camera Deputaților, halal țară și halal Capitală. Dacă după ce timp de un deceniu s-a ușurat în capul poporului român, această impostoare este din nou aleasă de popor, atunci chiar nu mai avem nici o scăpare. Dacă o alegem din nou pe Udrea să ne conducă, atunci ne merităm soarta. Oricare ar fi ea.
Petru Vasile TOMOIAGĂ
