Avem o datorie civică: să mergem la vot! Și pentru că tot mai actual este Caragiale, îmi pun legitima întrebare: eu cu cine votez?
Făcând o retrospectivă, în ultimii 26 de ani am văzut aceleași figuri cu aceleași obiceiuri, care în campaniile electorale promit „marea cu sarea”. Promisiuni din care noi ne-am ales, până acum, doar cu „sarea-n ochi”.
Mulți dintre politicienii traseiști au trecut dintr-un partid într-altul, crezând că își vor pierde urma de energii negative. Masca și metehnele au rămas, însă, aceleași. Faptul că au putut trece cu atâta ușurință dintr-o „barcă” în alta dovedește, o dată în plus, că n-au avut nici doctrine, nici principii, ci doar interese personale și de grup, pe care le-au urmărit și aplicat cu toată „abnegația”.
Dacă te uiți mai atent, nu ai pe cine să votezi, eșichierul politic, atât la stânga, cât și la dreapta, fiind același. În asemenea condiții, ne întrebăm de ce să mai mergem la vot și, mai ales, în număr mare?
De fiecare dată, după votare, rezultatele au fost aceleași, cu o singură finalitate: tot timpul dezastruoase pentru țară.
Sondajele, multe dintre ele artificiale, încearcă să pregătească, pe de-o parte, frauda pentru cei interesați, iar pe de altă parte, să ne facă pe noi să credem că nu se poate altfel și că totul e cât se poate de firesc. Se aruncă întreaga vină doar pe absenteismul mare de la vot și nicidecum pe faptul că majoritatea populației țării se află în dilema mea, sau a lui Caragiale: eu cu cine votez?
Merg mai departe și întreb: dacă, totuși, votez, ce rost are și ce se poate schimba în bine pentru țară? Nu are nici un rost și nu se schimbă nimic!
Ștefan POPA POPA'S
