În urmă cu vreo trei săptămâni, primarul Timișoarei publica un text de campanie pentru partidul pe care îl conduce la nivel județean. Nu voi relua în totalitate acel text, ci doar punctul al doilea din argumentația conform căreia toți timișorenii ar trebui să voteze cu PNL:
„Doar cu PNL la guvernare Timișoara va avea un SPITAL REGIONAL. Guvernul PSD a susținut sus și tare că doar trei spitale regionale trebuie făcute în România, unul la Iași, unul la Cluj și unul la Craiova. Da, la Craiova, la Timișoara nici vorbă! N-avem nimic cu Craiova, dar să pui Craiova în fața Timișoarei și la spitale, și la stadioane, și la centuri ocolitoare e deplasat!”.
Bine, declarația primarului oricum era una ipocrită, dat fiind faptul că taman un deputat liberal timișorean a fost cel care, vizavi de subiectul spitalelor regionale, declara că Timișoara nu are nevoie de așa ceva, întrucât orașul nostru nu e buricul pământului. Problema mare este că, în general, politicienii de genul Nicolae Robu vorbesc mult, în ideea de a se scrie mult despre ei, după care, dacă nu fac, oricum nu mai contează – lumea uită repede, și subiecte pe care să vorbești în continuare, har Domnului, sunt destule. Ei, problema este că, în acest caz, nici nu am apucat să uităm declarația primarului, că apare știrea de la nivel național: Guvernul României şi Banca Europeană de Investiţii (BEI) au semnat luni, 5 decembrie, un acord de servicii de consiliere, în valoare de 1,5 milioane de euro, având ca scop facilitarea pregătirii proiectelor în vederea construirii a trei spitale regionale la Iaşi, Cluj-Napoca şi Craiova. Ați sesizat bine, Timișoara nu apare pe listă. Și, culmea!, nu guvernul PSD a semnat acordul cu BEI, ci guvernul Cioloș.
Fără legătură directă cu faptele consemnate mai sus, în ultimele zile am început să primesc tot felul de oferte electorale în cutia poștală. Bune sau mai puțin bune, proaste de-a dreptul sau populiste – după cum îl duce capul pe fiecare. Unii o să-mi spună că am o problemă cu liberalii, acum. Dar nu e adevărat. N-am nimic cu ei, am cu oferta lor. Pentru că în timp ce toate ofertele pe care le-am primit îmi povestesc despre ce dorește să facă partidul x sau y în România următorilor patru ani, oferta electorală liberală îmi povestește mai mult ce o să facă PSD în următorii patru ani și de ce cu PNL România merge înainte în timp ce cu PSD România merge înapoi. Adică, un fel de campanie fesenistă de la începutul anilor nouăzeci, în care ni se explica faptul că Rațiu și Câmpeanu nu au mâncat salam cu soia.
Și, bineînțeles, ca un corolar la toate acestea, liberalii sunt partidul care, propunând și susținându-l pe Cioloș, sunt cel mai anti-sistem partid din România. De parcă nu ar fi fost penetrați, rând pe rând, de Stolojan, de ApR-ul lui Meleșcanu, de conservatorii lui Voiculescu, chiar de pesediștii lui Ponta (să nu uităm, totuși, de USL) și, ulterior, de PDL – aripa așa-zis democrată a FSN.
Mă opresc aici, pentru că ipocrizia asta mă enervează. La fel cum enervant este faptul că unii chiar cred ceea ce ni se toarnă pe gât și au impresia sincer că, dacă votează cu PNL, votează cu altceva decât cu PSD. Dar, înainte de a mă opri, vă ofer ca temă de gândire un citat:
„Nu știu dacă ați observat, dar toate partidele se declară anti-sistem: și USR, și PMP, și ALDE, și PUR, și ANR, și PNL, și PSD, pe scurt toate. Fiecare are, evident, o altă definiție a sistemului. Dar invariabil sistemul sunt ceilalți. Parafrazându-l pe Sartre, «le système, c'est les autres»; sistemul fiind forma secularizată a infernului. Spectacolul ar fi extraordinar de comic -un comic aristofanesc-, dacă n-ar avea o cauză foarte tristă: lipsa de idei concrete. Anti-sistemismul sistemic este un simptom al găunoșeniei dezbaterii politice. Eu încerc cât pot să aduc în discuție idei, nu lozinci. Sunt curios câți vor fi cei receptivi la o asemenea abordare”. Citatul aparține unui candidat independent de la București, Toader paleologu. Un candidat de genul căruia mi-aș dori enorm să avem câțiva și la Timișoara.
Flavius BONCEA
