Îmi aduc aminte câtă zarvă s-a făcut în jurul lui Adrian Năstase pe vremea „Năstase patru case” și acum constat, după 15 ani, că lucrurile stau mult mai „bine”, dar fără prea mult tam-tam. Funcțiile s-au schimbat: nu mai e prim-ministru, ci e chiar președintele României, care, recent, a pierdut a doua casă din cele șase, rămânând și el „Iohannis patru case”.
Îmi pun întrebarea câți dintre politicienii români au patru case, ca să știu cine va fi viitorul premier sau președinte?
Ceea ce constat cu multă tristețe este faptul că după 15 ani am bătut pasul pe loc și suntem în aceeași situație, schimbându-se doar funcțiile.
Și îmi mai pun o întrebare: cum de o bancă austriacă a fost clientă fidelă a lui Iohannis și, în același timp, o firmă austriacă de exploatare a lemnului este susținută cu multă îndârjire de domnul președinte? Și nu-l interesează câtuși de puțin distrugerea arealului pădurilor din România.
În ceea ce privește pădurile din România devalizate fără milă de mai bine de un sfert de secol sub oblăduirea mai-marilor noștri, iată că acum, aceiași, adică reprezentanții Parlamentului, au votat în continuare pentru exploatarea pădurilor și exportul de lemn din țara noastră.
Consider că acum ar fi trebuit să iasă întreaga Românie în stradă, pentru a apăra bunul cel mai de preț, aurul verde, și să împiedice defrișarea fără discernământ a pădurilor noastre.
Pentru o astfel de cauză ar fi trebuit să se iasă în stradă, așa cum s-a ieșit pentru Roșia Montană, și nu pentru interese partinice meschine.
După cum se poate vedea din proverbul românesc: „Peștele tot de la cap se-mpute!”.
Ștefan POPA POPA’S
