Te uiți la ceea ce se întâmplă în plan politic în România și ți se face rău. Nu atât din cauza diferitelor jocuri subterane, care tot timpul ies la iveală, deși își au și acestea rolul lor. Disperarea te apucă cu adevărat atunci când vezi personajele care ne reprezintă. Peste tot.
Cum poți să ai, oare, încredere, într-un partid condus de Crin Antonescu? Într-unul condus de Victor Ponta? Sau de Vasile Blaga? Ce reprezintă personaje precum Emil Boc, Elena Udrea, Mihai Răzvan Ungureanu, Aurelian Pavelescu, Dan Diaconescu și atât de mulți alții încât până și hârtia cu greu ajuge să le suporte numele?
Trăim într-o epocă în care elitele stau ascunse după colț, în timp ce tot felul de mărunței ne amețesc din vorbe și își împart, felie cu felie, tot ce a mai rămas nefurat în această țară.
Sunt lucruri cunoscute. Le vedem în fiecare zi, pe toate canalele media care ne împroașcă cu lături de diverse culori politice. Nu este nimic nou, iar atunci când, în presă, nu spui nimic nou, nu ai o știre.
Dar știrea, totuși, există. Într-un relativ anonimat mediatic, miercuri, Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta a României a aniversat împlinirea a 65 de ani. O vârstă frumoasă, din care dacă excludem perioada de formare vom vedea că mai mult de jumătate a fost dedicată în întregime României și intereselor națiunii române. Fără să ceară nimic în schimb. Fără pretenții. Fără mediatizare de dragul mediatizării.
Principesa Margareta, asemeni tatălui ei, M.S. Regele Mihai, ne oferă, zi de zi, o lecție de decență, de normalitate, și de dragoste pentru popor. Ne oferă imaginea de continuitate în folosul dezvoltării și evoluției României. Și, atât timp cât avem acest reper, dincolo de toate mizeriile pe care viața politică ni le oferă în fiecare zi, mai avem speranță.
Flavius BONCEA
