După o campanie aproape violentă de promisiuni, dezbateri pe la colţuri, prin crâşme, la serbări câmpeneşti, de abuzuri de socializare şi like-uri pe reţele virtuale, de manifestări penibile, pervertire şi manipulare a realităţii, declanşate de fluierul de ţignal al cursei pentru Bruxelles, în care au sărit cu paraşuta, s-au aruncat pe nisip, printre mici şi fumul de la grătar, s-au dezmăţat pe „feisbuk” şi ne-au cerşit votul cu feţele lor fotoşopate de pe panourile stradale, de pe şepci, tricouri, baloane şi alte materiale propagandistice, pe care au fost cheltuiţi bani frumoşi, s-a ales, ca de fiecare dată, cu intenţii neortodoxe, neghina din grâu. Nu grâul de neghină. Miza o constituie salariile uriaşe, peste un milion de euro de-a lungul unui mandat, în condiţiile unui salariu minim de 150 € pe lună în unele ţări membre U.E., printre care şi România. Adăugăm beneficiile pe termen lung ale fotoliului de europarlamentar, inclusiv pensia de nabab de 9.000 € lunar, după numai 15 ani de muncă. Indiferent de culoarea politică, odată ce vor sorbi din elixirul pătimaş al Puterii europene, cu toţii se vor lepăda de morală, de responsabilitate şi bun-simţ, de care toţi politicienii Ţării s-au lepădat.
Efectul zero al europarlamentarului român şi milionul de euro pe mandat
Despre candidaţii alegerilor locale parţiale nu mă mai ostenesc cu detalii. Ştim cu toţii cine sunt oamenii împinşi pe lista de candidaţi cu care partidele politice încearcă să câştige un loc în Parlament: îmbogăţiţii prin furt, fraudă şi corupţie sau acoliţi ai acestora, slugi ale unor foşti demnitari, indivizi cercetaţi de D.N.A., prieteni de familie, parteneri de afaceri sau protejaţi ai unor lideri politici. Impurităţi politicianiste, fără ţinută morală şi educaţională, posedând doar o brumă din ideologia confuză a partidului de care s-au lipit ca marca de scrisoare, gata oricând să facă traseul de la un partid la altul, în funcţie de câştigător. La europarlamentare, miza pentru biletul „allinclusive” spre Bruxelles e în buzunare. Efectul europarlamentarului român pe scara Richter a sărăciei din Ţară este nul. Parlamentul European e o destinaţie de vis pentru cei care vânează venituri substanţiale, rapide şi cu efort minim de muncă. Salarii de mii de euro, pensii garantate fără plata contribuţiilor sociale şi, în plus, diurne consistente pentru zilele de activitate oficială, fără ca aceştia să fie obligaţi să prezinte documente justificative. Lipsa oricăror răspunderi concrete e dovada clară a manipulării menite să facă naivii a crede că trăim în democraţie. România a trimis la curtea Europei numeroşi eurosfertodocţi şi trădători, ca să ne facă de râs sau să ne vândă. Vom avea de suferit dacă de această dată ne vor reprezenta indivizi cu legături dubioase în rândul mafiei, cu rude implicate în afaceri ilegale, indivizi gata de sforăit pe scaune şi ridicând mâna pentru vot doar dacă vine ordinul de la partid! Soluţii nu există pentru România, oricâte trupe specializate am trimite la Curtea Europei. Nu există în acest sistem capitalist, pentru că însuşi sistemul este fundamentat pe escrocherii şi ideologii utopice. Dezaprob faptul că cetăţenii se entuziasmează de puţinul oferit de politicieni, acceptând şi mulţumindu-se cu răul cel mai mic.
Biden n-a venit la Bucureşti doar ca să-şi dezbrace vestonul
Ce părere aveţi despre mezinul extrem de şcolit al vicepreşedintelui S.U.A., Joseph Robinette Biden, pe numele său Hunter Biden, instalat în postul de director pentru asistenţa juridică şi dezvoltarea relaţiilor internaţionale în compania Burisma Holding, Kiev, cea mai mare unitate privată ucraineană din industria gazelor, deţinătoarea unei arii mari de explorare în zonele controlate acum de separatiştii pro-ruşi, situaţie comentată mai puţin favorabil de cotidianul Washington Times? Ca să fie garnitura completă, Hunter Biden şi-a adus alături în conducerea companiei din Kiev un partener de afaceri al familiei vicepreşedintelui S.U.A., finanţator al campaniei sale electorale. Hmmm, credeţi că Robinette Biden, alias Joe Biden-cowboy-ul, a bătut atâta drum până la Bucureşti ca să-şi dezbrace vestonul în faţa camerelor de luat vederi şi să ne spună că vremea e frumoasă? Sau să dea mâna cu netrebnicii noştri? Aceste gesturi tot pe noi ne costă. Nepotismul este perfect compatibil cu sistemul de valori al celui mai democratic şi paşnic stat din lume, răspândit ca norul de cenuşă vulcanică pe meridiane. Ucraina fierbe, acolo mor oameni, iar haitele de cowboy se reped să stoarcă profit din nenorocirile puse în scenă cu aceleaşi metode prin care în secolul al XIX-lea storceau America, în timp ce măcelăreau triburile băştinaşe de amerindieni.
În statisticile Scotland Yard nu românii sunt campioni, ci zeci de mii de britanici
Degeaba plângem noi de mila statului adus pe margine de prăpastie. Statul român nu mai este demult o instituţie în sprijinul cetăţeanului, ci un concern condus de impostori cu acte, care s-au lepădat de Dumnezeu, lăsând şi naţiunea în vitregia istoriei, printre şuturile puterilor occidentale. Tot mai multe tabloide din Marea Britanie, vârf de lance fiind „The Sun”, aruncă o mizerie greu de imaginat pentru un segment civilizatoriu cum se cred britanicii, pardon, colonizatoriu, asupra cetăţenilor români. Tastaturile jurnaliştilor britanici înfăţişează România lumii ca un teritoriu blestemat, Sodoma şi Gomora, de unde se prăvălesc în Regatului colonizator toate crimele şi nenorocirile. Întreaga planetă a văzut la Eurovision de unde pleacă şi cine promovează sodomismul. Aceiaşi jurnalişti care au inventat, fără să fie pedepsiţi, planul de răpire a familiei unui fotbalist plâng online şi pe paginile ziarelor că violatorii, tâlharii, măsluitorii de carduri, curvele, proxeneţii, bolnavii de tuberculoză sau de SIDA au năvălit în Trafalgar Square. În statisticile Scotland Yard nu românii sunt campioni ai delictelor, ci zeci de mii de britanici, unii infectaţi cu HIV, care s-au pricopsit cu boala de la imigranţii asiatici şi africani, apoi au transmis-o între ei. (...)
Maria Diana POPESCU
Art Emis
