Mioritic, pe cheiul Dâmboviței, după aproape un deceniu de opinteli și amânări, a fost slobozit Metroul din Drumul Taberei, pe o lungime de aproximativ șapte kilometri și zece stații. Spuneam „mioritic” pentru că toată tevatura metroului în gloriosul ei drum, timp de 10 ani, a fost din plin folosită cu prilejul diferitelor alegeri, de toate partidele care au putut profita, într-un fel ori altul, de această lucrare. Spuneam „mioritic” pentru că, nu de puține ori, a fost prilej de uniri și uneltiri unii împotriva altora, pentru a trage foloase politice, când unii, când alții, de pe urma unei lucrări întârziate cu un biet „cincinal”, care a dăunat grav bucureștenilor, dar și cheltuielilor aferente. Nu mai trebuie să precizăm că la anume costuri au pornit lucrările, sfârșindu-se după nouă ani la 3,6 miliarde. După cum spunea un bun confrate, Metroul din Drumul Taberei nu este altceva decât un deceniu de neîmpliniri mărețe. Și nu doar „mioritic” este metroul dâmbovițean, ci și ancorat puternic în legenda Meșterului Manole, în care ceea ce se ridica ziua, se prăbușea noaptea. Și, se pare că această legendă pătrunde adânc în toate lucrările mai de soi din țara noastră, deoarece nimic nu se termină la timp, totul se prelungește, totul crește în costuri și ca exemplu amintim neterminatele noastre autostrăzi. Spune un proverb chinez că „Tot ceea ce lungești devine șarpe” - balaur, dacă îl lungești la nesfârșit, și se întoarce iremediabil împotriva ta. Iar „TA” aici este această țară, în care lucrările publice s-au lungit atât de mult, încât nenumărați balauri își arată astăzi capetele, iar cei câțiva zeci de miniștri ai Transporturilor, dintre care nu pot să nu-i amintesc pe Traian Băsescu (cel căruia nu-i trebuia autostrăzi), Anca Boagiu, Miron Tudor Mitrea, Gheorghe Dobre, Radu Berceanu, Ludovic Orban, Relu Fenechiu, Ioan Rus, Alexandru Răzvan Cuc, Lucian Șova și Lucian Nicolae Bode, n-au făcut nimic.
Miniștri peste miniștri, unul mai „competent” ca altul și, probabil, tocmai din aceste motive transporturile în țara noastră sunt cum sunt. Metrou programat în patru ani și finalizat în nouă. Oare autostrăzile peste câte zeci de ani vor fi inaugurate și de către cine, pentru că astăzi asistăm cu stupefacție cum sunt inaugurate când și când tronsoane de doar câțiva kilometri.
Spuneam că inaugurarea acestui metrou este pe de o parte prilej de mândrie, pe de alta de adâncă reflexie pentru că, la nouă ani distanță de la debutul lucrărilor și o întârziere de cinci ani, metroul din Drumul Taberei, devenit, în special în ultimii ani, subiect aproape inepuizabil de glume și anecdote, a fost, în sfârșit, inaugurat.
De când a fost săpată prima lopată de pământ, timp de nouă ani au curs promisiuni și laude politicianiste referitoare la această realizare inginerească.
Inaugurarea metroului din Drumul Taberei s-a făcut după strict tipic comunist, cu surle și trâmbițe, cu fast nejustificat de către președintele Klaus Iohannis și premierul Ludovic Orban, înconjurați de stafurile lor, fără pic de rușine cu privire la cei cinci ani de întârziere, fără crâmpei de remușcare pentru costurile suplimentare imense. Important este că s-a inaugurat metroul, ciudată coicidență, tocmai în pragul alegerilor locale și la un pas de alegerile parlamentare. Nu contează cine a început, nici cine a făcut, contează cine a tăiat pamglica inaugurală, punct marcat de Ludovic Orban și PNL. O altă ciudățenie este și faptul că, tocmai în aceste zile, parte dintre foștii miniștri la transporturi enumerați, gen Mitrea, Băsescu și Orban, vin seară de seară pe diferite posturi de televiziune servindu-ne adevărate lecții de moralitate.
Cu metroul s-au plimbat președintele Klaus Iohannis și premierul Ludovic Orban - în premieră, apoi premierul înconjurat de miniștrii lui, apoi angajații Metro rex, adică inaugurarea a fost făcută în bună parte tocmai de cei care au avut mai mult ori mai puțin contribuții la întârzierea dării lui în folosință.
Mai amintim că în prima zi a metroului s-a călătorit cu acesta în mod gratuit, apoi că această Magistrală M5 e prima magistrală de metrou din București construită de la zero după căderea comunismului și, în același timp, cea mai scumpă lucrare de infrastructură urbană finalizată. A costat 3,4 miliarde de lei. Tronsonul, de circa șapte kilometri și care cuprinde zece stații, a fost finalizat în aproape nouă ani: practic, s-a executat mai puțin de un kilometru de linie pe an. Lucrările au demarat oficial în octombrie 2011, cu promisiunea că vor fi finalizate în 2015. De atunci și până în prezent s-au succedat 17 miniștri la conducerea ministerului Transporturilor.
În 2016, bucureștenilor li se promitea că „se va putea călători în primul semestru din 2017”.
În 2017, călătorii erau amăgiți din nou că vor putea circula pe secţiunea de metrou Valea Ialomiței - Eroilor începând cu semestrul al doilea al anului 2018, potrivit declarațiilor făcute atunci de Marin Aldea, director Metrorex.
În 2018, proaspăt demis de la conducerea Metrorex, Dumitru Șodolescu promitea în decembrie 2018 că lucrările la Magistrala 5 vor fi finalizate în primul trimestru din 2019.
În aprilie 2019, ministrul Răzvan Cuc anunța că urma să semneze contractul de automatizare pentru Magistrala 5 de metrou și promitea că întreg procesul va fi finalizat până la finele lui 2019.
În octombrie 2019, estimările optimiste ale specialiștilor vorbeau de august 2020, iar cele mai pesimiste de finalul anului 2020. În cele din urmă, metroul a fost inaugurat în septembrie 2020.
Prin inaugurarea acestei magistrale, Capitala va ajunge la 78 de kilometri de reţea şi 63 de staţii de metrou.
După nenumărate promisiuni, iată și realizarea. Până la urmă este bine pentru bucureșteni.

Petru Vasile TOMOIAGĂ