Astăzi când, se pare, avem o tot mai mare trebuință de imunitate, o câștigăm tocmai acolo unde nu ne trebuie și nu o dobândim acolo unde avem o aspră nevoie de ea. Noi, oamenii de rând, am devenit oarecum imuni la nevoile și durerile semenilor noștri, tocmai acum când compasiunea pentru cei din jur ar trebui să crească. Acum, când ar trebui să ne caracterizeze solidaritatea, am devenit imuni la ceea ce nu ne privește direct, la nevoile și durerile cu care se confruntă cel de lângă noi, aproapele nostru, pe care, de cele mai multe ori, îl tratăm cu o nepăsare imperială. De cealaltă parte, în tabăra „aleșilor”, a celor care ne conduc, lupta pentru imunitate este mai acerbă ca oricând: primari, președinți de consilii județene, deputați și senatori aleargă cu disperare după imunitatea pe care le-o oferă o funcție privilegiată, pentru a putea să ne mintă în continuare cu seninătate pe chip, pentru a putea să-și acorde noi și noi privilegii fără pic de rușine, și, mai ales, pentru a putea fura în liniște și a jefui țara prin legi date în folosul propriu.
Dacă ar fi să definim termenul de imunitate, conform DEX din 2009 ar însemna:
1. Rezistență a organismului față de acțiunea agenților patogeni sau a produșilor toxici ai acestora. 2. (În societatea medievală) Privilegiu acordat sau recunoscut la cerere de către monarh seniorului de a judeca, de a strânge impozite, de a ridica oastea etc. pe domeniile lui în folos propriu. 3. Ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucură unele categorii de persoane. ◊ Imunitate parlamentară = dreptul membrilor unui organ legislativ de a nu fi urmăriți, învinuiți și trimiși în judecată pe durata mandatului decât cu aprobarea organului legislativ. Imunitate diplomatică = totalitatea drepturilor de care se bucură în țara în care au fost acreditați sau prin care trec spre acea țară reprezentanții și misiunile diplomatice, familiile lor, personalul administrativ. - Din fr. immunité, lat. immunitas, -atis.
Conform punctului 1 nu ne-am dobândit imunitatea, despre cea fizică spun, pentru că, iată, după mai bine de jumătate de an, această pandemie nemiloasă lovește în noi și pe tot globul, în același timp, fără pic de cruțare. Dacă am privit cu multă îngrijorare și înfrigurați prime cazuri de îmbolnăviri cu Sars-Cov 2, am fost și mai cutremurați atunci când a fost anunțat primul deces pe meleagurile noastre cauzat de acest virus. Și de atunci, deși nu a trecut multă vreme, zi de zi ne-au fost prezentate noi cazuri de îmbolnăviri și noi decese, încât acum, când s-a ajuns la peste 5.000 de bolnavi declarați pozitivi zilnic, când trecem în fiecare zi de peste 100 de persoane decedate și când la ATI paturile au devenit insuficiente, fiind internați opt-nouă sute de bolnavi, nu mai părem stupefiați, alarmați ori îngrijorați în vreun fel pentru că, probabil, am devenit „imuni”. Din păcate nu am devenit imuni în fața acestei molime devastatoare, toată armata de medici, de farmaciști, de virusologi etc. sprijinită de tehnologii de ultimă generație, până acum, nu a reușit să facă nimic. Promisiuni și vorbe.
Fapt care ne arată că nu doar politicienii pot să spună că „vom face” și „vom drege”, că „apanajul” promisiunilor nu le este rezervat în exclusivitate.
Pe de altă parte, am devenit cu toții imuni la minciunile sforăitoare pe care le risipesc fără zgârcenie oamenii politici în fiecare campanie electorală și, iată, au trecut vreo opt astfel de campanii, iar în cei 30 de ani de alegeri libere și de minciuni și mai libere, în loc să devenim imuni vizavi de nesimțirea politicească a „junilor corupți”, am devenit imuni doar la minciunile și parascoveniile lor. Deși nici aici nu aș fi prea sigur că unii, vorbă câinească, mai „pun și astăzi botul” și îi cred.
Și, apoi, această imunitate de la noi, nefirească și nelalocul ei, după care aleargă mai toți „sus-pușii”, fie că este necesară pentru „casele” achiziționate pe bază de meditații, vorba Morometelui: „Pe ce te bazezi?”... pe IMUNITATE, fie că e necesară „pe bază” de dispariție de flotă, ori (altă casă) casa din Mihăilești, ori pe hoții de sute de milioane de lei, euro, dolari, nu mai are importanță, această imunitate vreau să spun acoperă hoții din ce în ce mai mari și hoți din ce în ce mai mulți. Această imunitate a devenit o povară atât pentru noi, cât și pentru
țară și este strigătoare la cer de vreme ce ea a fost invocată și aprobată pentru a apăra crezurile și ideile politice și nu furtișagurile și hoțiile de lotru la drumul mare.
Și, de vreme ce nu ne putem dobândi imunitatea față de această maladie devastatoare, atunci ar trebui să stârpim și imunitatea acestor politicieni fără căpătâi. Culmea: imunitatea bună nu o putem dobândi, iar pe cea rea nu o putem stârpi!

Petru Vasile TOMOIAGĂ