De parcă „nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase”, Dacian Cioloş, adică Dacian Cioloş, a fost re-numit de preşedintele Klaus Iohannis, adică tot de Klaus Iohannis, pentru un nou mandat de prim-ministru. Am mai avut parte de o astfel de numire şi, din păcate, atunci a fost „reuşită”. Reuşită pentru Dacian Cioloş şi pentru preşedintele Klaus Iohannis care, pe atunci, era foarte dornic – dornic, nu darnic, de „partidul meu” şi de „Guvernul meu”. Reuşita lor de atunci, însă, a fost catastrofală pentru ţară. Dar asta nu-i pasă nici lui Dacian Cioloş, nici preşedintelui Iohannis. Vă mai amintiţi de ministrul la Justiţie în cabinetul Cioloş, doamna Raluca Prună? Şi de „minunăţiile” ei? Dar de leul cerşit românilor de domnul prim-ministru, pe atunci, pentru „Cuminţenia pământului” a lui Constantin Brâncuşi? S-au strâns vreo câteva milioane de care nimeni nu mai ştie nimic. Cei care au dat banii au rămas cu banii daţi, sculptura nu s-a mai cumpărat, iar banii nici domnul Cioloş nu ştie pe unde mai sunt.
Cum nu ştie nici de averea Gojdu din Budapesta, de câteva miliarde, pe care a făcut-o cadou statului maghiar, că doar era prim-ministru pe atunci, adică ceva „logofăt” pe moşia lui tac’su. Apoi meniurile domnului prim-ministru, care costau mii de euro, şi parfumurile, şi cremele...
Dar românul uită repede... Dacian Cioloş nu le-a uitat însă şi acum visează la o nouă chiverniseală.
Vedeţi dumneavoastră, el, adică Cioloş, se sacrifică pentru noi, are curaj şi îşi asumă... Ce dracu’ îşi asumă, că ăştia vin, jefuiesc, toacă banii ţării, apoi îşi pun palma-n fund şi pe aici ţi-e drumul... Unii mai cu tupeu, ca Dacian Cioloş, chiar mai revin, chit că nu sunt altceva decât curci plouate, încercând să ne amăgească încă odată...
Dar chiar are tupeu individul acesta care n-ar mai avea ce să caute prin politică, cu atât mai mult să apară zilnic la televizor şi să mintă cu neruşinare... Păi, cât tupeu trebuie să ai să vii cu un partid, nu „Plus”, ci „Zero”, să faci fuziune cu Dan Barna, adică cu un USR care, de bine de rău, aveau un 14-15%? Apoi să apară dosarele lui Barna, puse la plămădeală cu grijă de cine trebuie, şi să-i furi şi partidul, prezentându-te ca lider al unui mare partid?
Şi din nou, cât tupeu trebuie să ai ca să fii în alianţa de la putere alături de PNL şi UDMR, să te dai jos de la putere, de parcă tu n-ai contribuit cu de toate la proasta guvernare Cîţu, să-l dai jos pe acesta şi să vii tu la înscăunare? Deci, am mai văzut oameni politicieni fără scrupule, dar Dacian Cioloş, de data aceasta, a întrecut orice măsură.
Şi mai vine să ne mintă că va face şi va drege, de parcă n-ar fi fost la guvernare. De ce n-a făcut nimic până acum, că doar putea? Desigur, el a vrut, dar nu l-a lăsat Florin Cîţu. De-aceea l-a şi dat jos, nu pentru ca să-i ia locul, ci pentru binele nostru şi al ţării. Prin numirea lui de către preşedintele Klaus Iohannis s-a mai pierdut cel puţin o lună pentru o aşa-zisă stabilizare a eşichierului politic. Tocmai acum, când am ajuns la strania cifră de aproximativ 500 de decese zilnic.
Dar de asta nu-i pasă lui Dacian Cioloş. Tocmai pe această nenorocire a mizat, sperând că ne mai păcăleşte odată. L-a „păcălit” doar pe Klaus Iohannis, sau acesta a crezut că mai păcăleşte partidele politice, dar n-a fost să fie...
Şi când mă gândesc câte „minuni” putea să facă acest prim-ministru dacă mai primea un mandat... Dar în acelaşi timp nu pot să nu mă gândesc de câtă neruşinare are acest om, de a vrut cu tot dinadinsul şă ne mai nenorocească încă odată.
Se aseamănă cu Lăpuşneanul: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau!”.
Dar nu-i nimic, nu e totul pierdut, preşedintele mai poate să-l re-umească pe Cîţu şi tot aşa...

Petru Vasile TOMOIAGĂ