Începutul unui an nou totdeauna e un semn al milostivirii lui Dumnezeu, care binevoiește să ne lungească firul vieții, ca să putem face și mai mult bine și să ne ferim și mai mult de cele rele, slujindu-i Lui cu credință. La anul nou datoria fiecărui creștin este, să mulțumească lui Dumnezeu pentru binefacerile primite și să-și facă promisiuni bune de îndreptare pe viitor.
Fiindcă astăzi este și sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, am socotit că va fi un lucru de folos dacă voi pune pilda vieții lui înaintea ochilor noștri și vom chibzui, cum să urmăm mai bine această pildă, mai ales acum, când vom începe un nou an.
Trei virtuți mari observăm în viața Sf. Vasile: lepădarea de deșertăciunile lumii, iubirea către Dumnezeu și către aproapele și curajul în mărturisirea și apărarea credinței.
Înainte de toate, trebuie să știm ce se înțelege prin expresia: „deșertăciunea lumii”. Deșert înseamnă gol sau zadarnic. Un vas deșert e un vas gol; un lucru deșert e un lucru fără conținut, fără vreun scop, un lucru zadarnic. Lumea văzută, oricât e de bună și frumoasă, căci Dumnezeu a zidit-o, însă pentru om e „deșartă”, căci omul caută totdeauna fericire, însă lumea e goală de fericire, e deșartă. Cum însă mulți oameni nu știu, sau nu vreau să știe de aceasta, ei se zbat în ruptul capului după lucrurile și bucuriile lumii, dar în zadar, căci o fericire durabilă nu vor obține, căci lumea nu pentru aceasta e zidită ca omul să-și afle fericirea în ea, ci lumea aceasta îl ajută pe om la câștigarea fericirii din Ceruri. De aceea, Scriptura zice: „trece chipul lumii acesteia”, sau „trece lumea și pofta ei”.
La Sf. Vasile cel Mare aflăm virtutea iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui. Fiecare creștin îsi aduce aminte că cea mai mare poruncă este aceea a iubirii lui Dumnezeu. Pe Dumnezeu însă nu-L vedem cu ochii, de aceea Hristos cere de la noi, ca iubirea față de El să o arătăm către aproapele nostru, către cei neajutorați. „Ceea ce ați făcut unuia dintre acești mai mici, Mie mi-ați făcut”, zice Hristos. Sf. Vasile așa a făcut: s-a dezlipit de iubirea lumii și a început să-L iubească pe Dumnezeu cu tot sufletul său; a zidit spitale, orfelinate, azile pentru bătrâni și adeseori, el însuși slujea în ele, făcându-se util acestora.
Și noi, ca și Sf. Vasile, să fim tari în credință, să-L mărturisim pe Hristos prin faptele, dar și prin cuvintele noastre.

preot iconom-stavrofor
Horia ȚÂRU