Cele trei partide de la guvernare „se înţeleg” mai bine ca oricând. Partidul Social Democrat vrea să acorde 50 de euro (de când om fi trecut noi la moneda europeană, nu se ştie) pentru cei cu pensia sub 1.500 de lei ca ajutor pentru scumpirile care se tot înmulţesc în jurul nostru în ritm galopant... PNL-ul plusează la 100 de euro, că doar nu-i doare gura să promită, iar UDMR-ul spune să nu se dea nimic, adică aceşti bani să fie folosiţi pentru elevii preşcolari din After School-uri, mai precis daţi unor firme „prietene” ale troicii, pentru casă şi masă, adică bani aruncaţi pe fereastră.
În timp ce prin alte ţări ca Polonia, Italia, Grecia, Ungaria şi chiar Bulgaria au fost luate măsuri concrete pentru ajutorarea pesoanelor cu venituri mici în vederea depăşirii degringoladei de preţuri la alimente, carburanţi şi electricitate, la noi se tot „analizează şi se consultă”, dar nu se hotărăşte nimic. Timpul trece, mor oameni de frig şi de foame, mor oameni din lipsă de medicamente, iar cei din Guvernul României negociază. Negociază şi tot negociază şi nimic! Multinaţionalele, băncile şi „băieţii deştepţi” pun bani la teşcherea ajutaţi de cel puţin nepăsarea celor care ne conduc, dacă nu mai mult. Ba vin cu soluţii neconstituţionale, cu propuneri neviabile, cu tot felul de aberaţii care nu se concretizează în nici un fel. Acum, după ce s-a luat piciorul de pe acceleraţia cu pandemia, se vehiculează „la zi” războiul ruso-ucrainean, care nu face altceva decât să ne aducă scumpiri şi pagube în plus. Dar aşa suntem noi românii: punem interesele altora înaintea celor ale noastre. Departe de mine gândul că nu trebuie să-i ajutăm pe ucraineni... Dar, înainte de toate, să vedem cum mai pot să supravieţuiască la noi cinci-şase milioane de români care abia îşi duc traiul de pe astăzi pe mâine. Să vedem de ce calitate şi câte alimente mai putem cumpăra, cu ce să ne plătim gazul, carburanţii şi lumina şi ce medicamente mai putem cumpăra să nu plecăm în lumea celor drepţi. Şi înainte de a şcoli alţi copii, să nu uităm de rata de neşcolarizaţi de la noi şi de situaţia precară a sistemului de educaţie. Şi de sănătate, de altfel. Guvernanţii noştri, vorba vine, sunt astăzi mai îngrijoraţi ca oricând de alţii, uitând cu desăvârşire situaţia precară a cetăţeanului român. Uitând că datoria lor de bază, cea pentru care au fost votaţi de cei pe care astăzi i-au uitat cu desăvârşire, rămâne aceea de a-i avea în grijă, de a le asigura un trai decent, de a le asigura dreptul la instruire şi la sănătate. Deocamdată, doar promisiuni sforăitoare că vom face şi vom drege şi... nimic concret. Mai nou o dau cu lozinca „Ne vom întâlni într-o nouă şedinţă şi vom hotărî...”. Ce? Nimic. Ne vor anunţa ei... Şi fac o nouă şedinţă şi tot nimic. În timp ce ţara se afundă tot mai mult în sărăcie, boală şi mizerie, troica noastră de elită se înţelege de minune: unul „cea”, altul „hăis”, iar cel de-al treilea, na, „ho!”.
Petru Vasile TOMOIAGĂ
