Pentru cititor, penele puse în titlu s-ar putea lega de: vechi unelte de scris, icuri făcute din lemn şi folosite despicarea butucilor, organe de maşini cu rol de blocare între arbore şi butuc, ori cele de curent, motor, ... eventual cele folosite de chitarişti (şic! ... ă). În mod normal, penele rămân apanaj al păsărilor, alcătuindu-le penajul, cu rol atât de izolator termic, cât şi de zbor - mai ales a celor de pe aripi şi coadă. Din cărţi aflăm că penele sunt de 3 feluri: penele de contur, puful şi penele filiforme. Astfel, puful este format din penele mici, fine, cu axă moale, neunite între ele, care formează un strat fin de fibre moi amplasate între penele exterioare şi pielea păsărilor. Puful de lângă piele şi penajul de contur, sunt vitale pentru menţinerea căldurii corpului. Rescriind titlul sub forma: „PeNeLe şi puful”, ... ajungem la politică. Observând ultimele mişcări din viaţa actuală a partidelor, parcă n-ar fi rău să „aruncăm un ochi” în istorie. PNL s-a înfiinţat în 24 mai 1875, fiind prima formaţiune politică apărută în ţară. Este partidul istoric care şi-a păstrat onorabil identitatea până în 1947, contribuind cel mai mult la construirea României moderne, cu rol decisiv la instaurarea monarhiei constituţionale (1866), obţinerea independenţei de stat (1877), ridicarea României la rang de regat (1881), întregirea neamului şi crearea României Mari (1918), adoptarea Constituţiei din 1923, respectiv relansarea economică după criza din 1929–1933. După Revoluţia din decembrie 1989, PNL s-a reînfiinţat în 15 ianuarie 1990, avându-l în frunte pe Radu Câmpeanu. De atunci până azi, liderii PNL n-au fost în stare să menţină strâns unit partidul, după cum se umflau ei „în pene”, apărând mereu „aripi” sau altfel de fracţiuni. Nu demult s-a „împlinit” a 20-a schimbare de alianţă şi structură a PNL, pregătindu-se acum alegerea celui de-al 11-lea preşedinte postrevoluţionar. Din nefericire, cu fiecare schimbare liberalismul românesc a pierdut. La majoritatea „împăunaţilor” ca preşedinţi PNL, le-au mers fulgii şi au cam fost daţi uitării. Lăudabilă este performanţa atinsă de Klaus Iohannis, devenit primul Preşedinte liberal din istoria ţării. „Puful” tânăr a reuşit prea puţin să se integreze şi să fie pregătit pentru continuarea onorantă şi responsabilă a tradiţiei liberale româneşti. Mereu şi-au urmărit doar interese, ajungând în stare să compromită partidul, în 3 paşi: 1. „strâns uniţi în jurul partidului”; 2. „strâns uniţi în jurul liderului de partid”; 3. „înjur partidul”. Astfel, PNL s-a lăsat des „jumulit”. Poate va mai veni vremea când şi PNL va conta mai mult pe echipă, cu buni ideologi, care să îmbogăţească cultura organizaţională bazată pe continuitatea doctrinară. PNL să se regenereze din propria-i cenuşă, ca pasărea Phoenix. Poate aşa se va reaşeza în România liberalismul adevărat, cel care vizează cu adevărat reducerea puterilor statului la protecţia drepturilor şi libertăţilor individuale şi care să fie un garant al respectării: Constituţiei şi legilor ţării, drepturile omului, proprietatea individuală, libera concurenţă pe piaţă, libertatea religioasă şi impunerea în societate a valorilor democraţiei liberale. Recent au fost făcute publice rezultatele studiului realizat pentru anul 2022 de grupul The Economist, privind Indexul Democraţiei. Politicienii noştri, au făcut ca România să ocupe doar locul 63 din 167 de ţări supuse studiului. S-au urmărit 60 de indicatori grupaţi în 5 categorii diferite, cu note de apreciere cuprinse între 1 şi 10. Degeaba România a fost notată cu 9 la „procesul electoral/pluralism”, dacă la categoria „cultură politică” a obţinut doar nota 3, iar la „funcţionarea guvernului” 5,36. Cu media de 6,4 suntem încadraţi în categoria ţărilor cu un regim de „democraţie defectuoasă”... De râsul curcilor!
Ambrozel: - La fel ca ambrozia, şi puful poate provoca alergie
