Suntem în sezonul absolvirilor, cu tocă şi robă. Încă de la mijlocul lui iunie, aproape zilnic s-au putut vedea în grădiniţe, şcoli, facultăţi sau oriunde pe stradă, copii şi tineri frumos gătiţi, purtând cu mândrie câte-o frumoasă tocă şi eventual o robă, semnul distinctiv al absolventului. Acum toca şi roba sunt trendy/la modă. Este interesant şi mediul concurenţial de afaceri apărut:„- Închiriem tocă şi robă pentru orice nivel absolvire, de la grădiniţă până la facultate!” Asemenea anunţuri găseşti peste tot. „- Ia neamule toca şi roba! Ca la noi la nimenea ... Avem culori şi mărimi pentru fiecare cap ... ” [sic!]. Despre mersul afacerii mi-a răspuns o reprezentantă a unei firme furnizoare: „- După 2 ani de pandemie se anunţă un an bun. Noi suntem de vreo 15 ani pe piaţă ... Eheeei! În toţi anii ăştia ... numa io ştiu câte mii de absolvenţi am făcut ... ” Mda! ... Aşa o fi. Pe reţelele de socializare mereu apar poze cu tocă şi robă. Aşa mai afli despre cum cresc şi cum termină copiii unora şi-altora, câte-un ciclu de învăţământ. Interesant că nu prea apar poze cu ei spetindu-se cu învăţatul ... Dar, de unde şi până unde tradiţia cu tocă şi robă ? Despre portul robei la ceremonia de absolvire, istoria ne poartă prin secolul al XII-lea, chiar de la începuturile existenţei universităţilor europene. O explicaţie a acestui port este se legată de faptul că studiile universitare se făceau pe lângă biserici, iar cursurile se ţineau chiar în incinta acestora, în spaţii cam răcoroase. Studenţii erau integraţi ca membri ai clerului, iar ţinuta vestimentară era astfel uniformizată. Prima reglementare privind purtarea robei academice a fost cuprinsă într-un edict dat cu exact 800 de ani în urmă, în cadrul Consiliului de la Oxford, de către cardinalul englez al Bisericii Romano-Catolice, arhiepiscopul de Canterbury, Stephen Langton. Se menţiona obligativitatea purtării robei („cappa clausa”) de către toţi membrii clerului. Începând cu 1321, robele au devenit emblematice pentru licenţiaţi, masteranzi şi absolvenţi ai doctoratului, odată cu dispoziţia dată de către universitatea portugheză din Coimbra. Modelul robei a suferit în timp modificări adaptate la confort, dar păstrându-se, simplitatea şi sobrietatea inspirată de culoarea neagră. Toca academică, se pare că este inspirată din bereta triunghiulară („birretum”), devenită obligatorie clerului catolic roman, din 1311. Cu un secol mai târziu toca a devenit piesă de bază în ţinuta standard a şcolarilor, iar la unele universităţi, i s-a conferit semnificaţia dobândirii unui titlu, de maestru sau doctor (după scrierile istoricului francez Jacques Le Goff). Azvârlirea tocilor la finalul ceremoniilor de absolvire, este un gest făcut prima dată în 1912 la Academia Navală din Annapolis, (Maryland), în semn de renunţare la toca de aspirant, în favoarea chipiurilor de ofiţeri. În prezent ceremoniile cu tocă şi robă sunt vizibile pe tot globul. Într-un fel, purtătorul unei asemenea ţinute, ar trebui ca, pe lângă imaginea de învingător, să dovedească şi respectul faţă de educaţia primită pe durata studiilor, laurii să-i fie meritaţi după o perioadă în care s-a dedicat pe deplin studiilor. În Timişoara actuală, după ceremoniile cu tocă şi robă de la grădiniţe şi şcoli au urmat în această perioadă cele din universităţi. De mare amploare a fost ceremonia de absolvire – UPT 2022. Parada absolvenţilor pornită din Piaţa Victoriei, din faţa Rectoratului, a continuat cu frumoase festivităţi, momente artistice şi foc de artificii derulate în zona Stadionului Ştiinţa. S-au înmânat diplome „Magna Cum Laude” absolvenţilor: Cătălin BOTEAN, Ionuţ Orlando Grigore ATINUŢ, Alexandru BÂBĂLĂU, Andreea Diana CLEPE şi Izabela FLORONI, care au obţinut media 10 în toţi anii de studiu. Pentru absolvenţii economişti ai Universităţii IOAN SLAVICI din Timişoara, poza cu tocă şi robă va fi realizată în ziua susţinerii examenului de licenţă, tot pe scările Teatrului clasic IOAN SLAVICI din Arad, mai aproape de spiritul locului de baştină al mentorului.
Ambrozel: - Jos pălăria! ... Sus toca! Roba şi toca să fie purtate cu mândrie faţă de şcoală!
