Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, miercurea trecută, că fostul preşedinte Traian Băsescu a fost colaborator al Securităţii. Decizia este definitivă.
Judecătorii Curţii Supreme au respins acţiunea lui Traian Băsescu împotriva deciziei Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii, care l-a declarat colaborator al fostei Securităţii: „Respinge, ca fiind inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată de recurentul-pârât Băsescu Traian. Respinge, ca fiind nefondat, recursul, astfel cum a fost precizat la data de 5 noiembrie 2021, declarat de recurentul - pârât Băsescu Traian”, e sentinţa definitivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României. La scurt timp după sentinţă, Traian Băsescu a postat pe Facebook un mesaj în care spune că se va adresa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO): „Am luat nota de decizia ICCJ pe care nu o voi comenta public, aşa cum am procedat de-a lungul întregului proces. Voi face demersurile legale la CEDO”.
Ultimul termen al procesului a fost în 25 februarie, la doi ani distanţă de la decizia Curţii de Apel Bucureşti care a dat câştig de cauză CNSAS, declarându-l pe Traian Băsescu colaborator al fostei Securităţi ca poliţie politică.
Băsescu îşi pierde privilegiile
În urma deciziei ÎCCJ, Traian Băsescu îşi va pierde drepturile cuvenite foştilor şefi de stat, potrivit modificării din 2021 a alin.b (3) al art. 1 din Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român: „Nu beneficiază de prevederile prezentei legi persoana căreia i-a încetat calitatea de şef al statului român ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni pentru care a fost condamnată definitiv sau ca urmare a demiterii din funcţie prin referendum şi nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia”, prevede textul adoptat.
Conform legii 406/2001, persoanele care au avut calitatea de şef al statului român beneficiază pe durata vieţii de folosinţă gratuită a unei locuinţe de protocol, cu destinaţia de reşedinţă, care cuprinde şi un spaţiu cu destinaţia de cabinet de lucru, încadrat cu un post de consilier şi un post de secretar, o indemnizaţie lunară în cuantum egal cu 75% din indemnizaţia acordată Preşedintelui României în exerciţiu, pază şi protecţie, precum şi folosinţă gratuită a unui autoturism, asigurate permanent de Serviciul de Protecţie şi Pază.
Turnătoriile lui Băsescu
În recursul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privindu-l pe Traian Băsescu, CNSAS a depus documente în plus, care nu au făcut parte din probatoriul iniţial pe care s-a bazat prima decizie, din instanţa de fond.
În luna noiembrie a anului trecut, Europa Liberă România a publicat probabil cel mai bine documentat articol legat de turnătoriile fostului presedinte, după ce a obţinut acces la dosarul aflat pe rol. Vă prezentăm şi noi, în rândurile care urmează, câteva dintre notele informative prezentate de Europa Liberă şi atribuite fostului şef de stat. Traian Băsescu nu le-a contestat autenticitatea în faţa judecătorilor şi a refuzat să comenteze acest subiect.
Potrivit cercetătorilor de la CNSAS, primul nume de sursă al lui Traian Băsescu este „Petrov”. E din perioada în care studia la Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân” din Constanţa. Un prim document în acest sens e datat 7 decembrie 1972, adică din primul an de facultate. „Petrov” povesteşte ofiţerului de Securitate Nicolae Despinoiu cum un student a adus în cămin „un ceas şi două perechi de butoni străini. Butonii i-a vândut cu 60 de lei perechea la doi colegi”. Unuia dintre ei îi şi dă numele. Delaţiunea conţine şi o referire la o posibilă relaţie a surorii studentului respectiv cu un cetăţean pakistanez. Ca urmare a celor scrise de Traian Băsescu, ofiţerul notează că studentul „va fi semnalat organelor de miliţie” pentru contrabandă. De asemenea, el ar urma să fie chemat la biroul de personal pentru a da explicaţii. Studentului Traian Băsescu i-a fost trasată sarcina de a continua să înştiinţeze despre „aspecte negative” din Institut. Cinci ani mai târziu, în 26 octombrie 1977, un raport al Securităţii din Tulcea clarifică însă că, în urma verificărilor, nu sora studentului pârât, ci „o chiriaşă a avut legături cu un cetăţean arab”. Studentul nu-l cunoştea decât din relatările părinţilor săi. Până să se ajungă însă la această concluzie, potrivit documentelor găsite de cercetătorii CNSAS, Securitatea i-a interceptat corespondenţa respectivului tânăr, acesta a fost chemat la discuţii cu securistul responsabil de Institutul de Marină şi, în 1975, ofiţerul de Securitate a propus să nu se acorde aviz studentului pentru practica pe navele de pescuit oceanic. Tânărul a fost şi exmatriculat de la Institutul de Marină deoarece ar fi plecat în învoire fără avizul comandantului.
În februarie 1973, la două luni după informarea legată de butonii vânduţi în Institutul de Marină, sursa „Petrov” semnalează Securităţii că patru colegi joacă poker. Indică şi cine a câştigat şi despre ce sumă a fost vorba. Securitatea îi cere colaboratorului să transmită unde se întâmplă jocurile de poker „în ideea prinderii lor în flagrant de conducerea Institutului”.
O altă informare pe aceeaşi temă, atribuită tot lui Traian Băsescu şi aflată în actele depuse de CNSAS la dosarul de la Instanţa Supremă, este din primăvara anului 1976. În nota scrisă de mână (probabil de către ofiţerul care a preluat informaţiile), Petrov relatează că un coleg era „angrenat” în jocuri de noroc cu alţi tineri şi că avea absenţe. Datele oferite Securităţii nu se opresc aici. Sursa afirmă despre respectivii tineri că erau „cunoscuţi ca având relaţii cu străinii şi concepţii cosmopolite”. „Petrov” relatează şi aspecte ce ţin de viaţa personală a unuia dintre ei. Ar fi „întreţinut relaţii intime” cu o fată pe care a cerut-o în căsătorie abia mai târziu. În documentul original este subliniat cu pixul de către un ofiţer de Securitate, printre altele, următorul pasaj, aşa cum a fost el transmis de Petrov: „În cadrul discuţiilor sale, elogiază modul de viaţă din apus şi în special referitor la tineret apreciază «libertinajul» din apus, unde, după spusele lui, fiecare face ce vrea fără a fi controlat şi supravegheat. De asemenea a apreciat negativ drepturile şi libertăţile tineretului nostru”. În argumentaţia din instanţă, reprezentanţii CNSAS au atras atenţia că denunţarea unor activităţi potrivnice regimului totalitar putea duce la anchete în cazul celui vizat.
Tot din anii Institutului de Marină sunt şi alte două note informative care au convins magistraţii să dea verdictul de colaborator al Securităţii.
După cum consemnează juriştii CNSAS în acţiunea înaintată în instanţă, cele două documente din 1975 sunt scrise, de data aceasta, chiar de către Traian Băsescu şi apoi semnate cu numele de sursă „Petrov”. Spre deosebire de acest caz, alte note au fost dactilografiate sau scrise de persoanele care au preluat informaţiile de la sursa Securităţii. Cele două note, date în aceeaşi zi, sunt considerate grave de CNSAS. În ele sunt turnaţi doi colegi, iar despre unul sursa Securităţii afirmă că ar dori să rămână în străinătate. „Intenţia unei persoane de a părăsi ţara era o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului”, subliniază reprezentanţii instituţiei care se ocupă de cercetarea arhivelor instituţiei represive comuniste. O astfel de intenţie era asimilată unui act de trădare, ceea ce putea crea mari probleme persoanei turnate. În cazul unuia dintre colegii despre care dă note, Petrov oferă şi detalii legate de viaţa personală a acestuia, susţinând că „a avut relaţii cu femei de cetăţenie cehă”, ceea ce putea fi iarăşi un fapt agravant, implicând străini. Ion Bârgău este numele studentului despre care relata astfel Traian Băsescu. În urmă cu doi ani, la apariţia în mass-media a notei, Ion Bârgău explica publicaţiei independente Dela0.ro că lucrurile puse pe hârtie de „Petrov” pentru Securitate sunt minciuni sau informaţii trunchiate.
Mergem mai departe. În anul 1976, Traian Băsescu a terminat cursurile Institutului şi a devenit ofiţer de marină la NAVROM Constanţa. Potrivit CNSAS, dosarul său personal de la Securitate, cel din anii studenţiei, a fost distrus de instiuţia represivă trei ani mai târziu, în 1979, pentru că Traian Băsescu a devenit membru al Partidului Comunist Român, şi doar în situaţii speciale membrii PCR puteau să fie informatori ai Securităţii. De altfel, toate notele atribuite lui Traian Băsescu şi ajunse în instanţă au fost găsite în dosarele altor persoane - probabil Traian Băsescu ştia foarte bine că dosarul lui fusese distrus, de aceea şi-a permis să declare cu nonşalanţă de atâtea ori că nu a colaborat cu Securitatea.
Reluarea colaborării
După numirea ca reprezentant al NAVROM în portul Anvers, din Belgia, Europa Liberă scrie că documentele CNSAS arată cum, în anul 1988, relaţia lui Traian Băsescu cu Securitatea fusese din nou reluată. Numele conspirativ este, însă, altul: „Traian”. Într-un raport al Securităţii din 1988 se menţionează că „Traian”, după numirea la Anvers, „la prima venire în ţară, în iulie a.c, ia legătura cu organele de securitate şi sesizează mai multe aspecte de interes operativ”. Informaţiile date cu această ocazie sunt tehnice, legate de activitatea NAVROM. Spre final, însă, Traian Băsescu strecoară şi un detaliu de viaţă personală: directorul unei companii străine s-a întâlnit cu o femeie în România. Iar acesta ar vrea să o reîntâlnească la întoarcere.
Mai sunt în dosarul ajuns pe masa judecătorilor şi alte note care cuprind informaţii despre activitatea în portul Anvers, dar şi o notă din 25 septembrie 1989 despre un român stabilit acolo, omul de afaceri George Pădure.
Apărarea lui Traian Băsescu
Nici fostul preşedinte, nici apărătorii săi nu au dorit să facă nici un fel de precizări în ceea ce priveşte colaborarea acestuia cu Securitatea, astfel încât singurele informaţii care au ajuns la public sunt cele privind modul în care Traian Băsescu s-a apărat în faţa judecătorilor. De exemplu, una dintre apărările sale a fost că a mai fost verificat de CNSAS în trecut de mai multe ori şi că, la acele căutări în arhive, nu s-a ajuns să fie declarat colaborator al Securităţii. Ca răspuns, tot în actele din instanţă, juriştii CNSAS menţionează că e vorba de documente noi, primite în perioada scursă de la ultima documentare. Traian Băsescu a fost verificat automat şi în virtutea faptului că era în 2019 candidat la postul de europarlamentar.
Se explică în punctul de vedere al instituţiei că la cercetările din trecut nu ar fi fost găsit nimic care se probeze colaborarea cu Securitatea, aşa cum e ea prevăzută în normele după care funcţionează CNSAS, deoarece documentele au fost predate treptat instituţiei. În plus, unele dosare personale au fost distruse, inclusiv cel al lui Traian Băsescu, fiind nevoie să fie parcurse dosarele altor persoane pentru a găsi eventuale delaţiuni ale celor verificaţi.
Alte argumente ale avocaţilor lui Traian Băsescu în faţa Instanţei Supreme au fost că nu a creat vreun prejudiciu persoanelor din notele informative, că toţi studenţii de la Marină erau chestionaţi constant despre colegi şi discuţiile din mediul lor, că informaţiile din note erau deja cunoscute în urma discuţiilor securiştilor şi cu alţi colegi, că a fost forţat să dea informaţii despre viaţa personală, care oricum erau cunoscute, că relatările sale nu încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale, că fiind într-o instituţie de învăţământ militară a fost „victima perfectă a Securităţii” şi că regulamentele militare i-ar fi impus să semnaleze intenţia unei persoane de a rămâne peste hotare.
Totuşi, CNSAS a reuşit să arate că, din datele analizate de cercetătorii instituţiei, din cei 161 de colegi ai lui Traian Băsescu, absolvenţi ai Institutului în promoţia 1976, doar foarte puţini au fost colaboratori ai Securităţii. Un registru cu reţeaua informativă arată că în acelaşi timp cu Traian Băsescu au devenit informatori ai Securităţii doar alţi nouă studenţi ai Institutului de Marină.
Biografia fostului preşedinte
În ultimele zile, numeroase informaţii, contradictorii ce-i drept, dată fiind lipsa unei poziţii oficiale, îl dau pe Traian Băsescu ca fiind bolnav, după ce ar fi suferit un infarct. Infarctul ar fi venit la foarte scurt timp de la decizia ÎCCJ.
Traian Băsescu s-a născut la 4 noiembrie 1951, în oraşul Basarabi, din judeţul Constanţa. După absolvirea Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân”, - Facultatea de Navigaţie, Secţia Comercială, a devenit ofiţer maritim pe nave de mare tonaj şi, între 1981-1987, a fost căpitan de cursă lungă, comandant al mai multor nave. În ultimii ani ai comunismului a fost numit şef al Agenţiei NAVROM din Anvers, Belgia.
După revoluţie Traian Băsescu a fost ministru al Transporturilor între 1991-1992. Apoi a fost ales deputat al Partidului Democrat. În perioada 1996 şi 2000 a ajuns din nou ministru al Transporturilor. Din 2000 este ales primar general al Capitalei, funcţie în care a rămas până în 2004. Apoi, din 2004 până în 2014, a fost preşedinte al României, ales de două ori.
Mandatele sale de preşedinte au fost caracterizate de numeroase scandaluri şi au fost chiar întrerupte de două suspendări din funcţie în urma votului din Parlament. Ca o mare victorie a lui Traian Băsescu este considerată condamnarea regimului comunist din România, în baza unui raport redactat de o comisie coordonată de politologul Vladimir Tismăneanu. Totuşi, raportul a fost acuzat de nenumărate ori că ar fi fost superficial şi incomplet, şi în ciuda faptului că în decembrie 2006 Traian Băsescu a declarat într-un discurs ţinut în Parlament ilegitim şi criminal fostul regim totalitar din România, condamnarea ar fi fost doar una de faţadă.
În anul 2008 Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) - o instituţie înfiinţată în baza unei legi din 1999 pentru a ajuta cetăţenii şi cercetătorii să aibă acces la dosarele fostei Securităţi - ajunge pe marginea prăpastiei. Ca efect al unui proces intentat de politicianul Dan Voiculescu, declarat colaborator al Securităţii, Curtea Constituţională decide că legea de funcţionare a CNSAS nu este constituţională. CNSAS funcţionează în continuare în baza unui nou act normativ, adoptat tot în 2008. Ca o ironie a sorţii, legea de aprobare a respectivei ordonanţe de urgenţă a fost promulgată de către Traian Băsescu.
În momentul de faţă, Traian Băsescu este europarlamentar. El a fost ales în această funcţie în 2019, anul în care CNSAS a trimis către instanţă documentele care dovedesc colaborarea fostului preşedinte cu Securitatea, iar mandatul nu îl poate pierde în lipsa unei condamnări penale pentru fals în declaraţia de la candidatură. O astfel de condamnare, însă, este foarte greu de obţinut, deoarece turnătorul va susţine întotdeauna că nu a considerat că face poliţie politică atunci când turna, iar intenţia şi reaua credinţă nu pot fi probate decât extrem de greu, aproape imposibil.
Ce ne facem cu intelectualii preşedintelui
Traian Băsescu va mai rămâne în istorie ca şeful de stat care a divizat cel mai mult societatea românească şi ca omul care a transformat justiţia într-un sistem de forţă şi un mijloc de condamnare a adversarilor politici, de multe ori victime ale aşa-zisei justiţii promovate de Traian Băsescu căzând persoane complet nevinovate. Nici în ziua de astăzi, după atâţi ani, justiţia nu a reuşit să fie repusă pe un făgaş normal. Iar acest lucru se datorează, în mare parte, şi susţinătorilor fostului preşedinte, care pe cât de vocali au fost în promovarea şi apărarea acestuia, pe atât de vocali au fost şi în susţinerea sistemului complet greşit implementat de acesta.
Ne gândim, aici, la amărâţii ăia de li se zicea „intelectualii preşedintelui” şi care acum… „mucles”.
Cei care l-au susţinut în 2004 să zicem că ar avea o scuză - deşi se ştia deja şi atunci de povestea cu Securitatea, chiar în lipsa unei sentinţe definitive a instanţei. Dar cei care au făcut-o şi mai departe - vai, pentru ei acest moment trebuie să fie unul extrem de dureros. Dar nu atât de dureros cât pentru cei care credeau că nu ei sunt „intelectualii preşedintelui”, ci el e „preşedintele intelectualilor”.
Partea cu adevărat tristă, însă, este că astăzi unul dintre aceştia nu s-ar pune în faţa oglinzii să spună: „Cum naiba am putut să susţin aşa un securist? Dar cum naiba pot să susţin în continuare sistemul impus de turnătorul ăla? Dar cum naiba mai îmi dau eu cu presupusul pe toate chestiunile politice, nu m-am făcut destul de râs?”.
Nu, ăştia acum ridică ode „înjurăturii care ne uneşte”. Rescriu istoria şi #rezistă.
Care este ideea: or fi Iliescu şi FSN-ul de toate culorile principalii vinovaţi pentru ceea ce este dezastru astăzi în România, dar ăştia sunt, cumva, dacă nu pe aceeaşi treaptă, atunci măcar pe locul doi. Pentru că în ei unii chiar au avut sincer încredere.
Ce ar merita aceşti oameni? Probabil ceea ce a scris jurnalistul Sorin Faur: „Acum, în mod deosebit, m-aş gândi să organizez un marş care să treacă pe la adresele tuturor pardon intelectualilor care glorios au pupat în cur o asemenea glorioasă otreapă. Marşul ar fi obligatoriu hiperpaşnic şi ultramut. Dăcât că la fiecare popas s-ar solda exclusiv cu aplauze, furtunoase, acordate generos de public marilor artişti ai cuvântului şi ai restului frumoaselor arte: filozofi, artişti plastici, arhitecţi, precum şi sociologilor, teologilor, eticienilor, politologilor, coloneilor de presă, lingviştilor şi limbiştilor, pianiştilor şi piariştilor... Cortina”.
Articol îngrijit de Flavius BONCEA