Jocul bilețelelor împărțite conducătorilor ACS-ei Poli pentru votarea jucătorilor care rămân la echipă i-a inspirat pe rolerii din Piața Operei să facă și ei la fel.
S-au opus în prima fază cei de la hotelul Timișoara, fostul sediu al…, care au vrut votul la vedere, cu mâna ridicată, plus unanimitate, că așa se cade.
Taximetriștii, deși triști, au intrat și ei în joc cerând însă și justificarea nominalizărilor, pentru ca să știm de ce, vorba lui nenea Iancu (Caragiale).
S-a început cu compartimentul median, cel mai deficitar. Nominalizați și aprobați în unanimitate: Gi Ță Piu Han Du, Kosty Koopstaficiuc și Jeanes Jimmy John Piojocari, pentru că știu ce e la mijloc și au experiență cu toate cele, ei făcând parte din vechea formație a campionatului în vechea legislatură. Cu mențiunea că Piojocari poate juca vârf retras, el descurcându-se excelent în toate situațiile dificile.
În funcție de fază, lângă aceștia, în față sau în spate, Romy Bunca (bun ca jucător de travaliu) pentru că poate juca pe orice teren, fie stâncos, fie nisipos sau alunecos.
Vârf înțepat, Kalym Dornenblum pentru că, așa cum îi spune numele, are calitățile necesare acestui post, sprijinit pe aripi de frații Tristescu: dr. Maius și Emir, care știu cum să câștige jocurile.
În apărare situația a fost clară de la început, așa că s-a votat în bloc formula unită care face Timișoara fericită: Niky Scrobu, Tity ACS Rojin și Jacky Ghionescu, pentru că fac parte din aceeași echipă și sunt prieteni cu linia de mijloc, întărind astfel și mai mult relațiile jocului, chiar și în culise.
Pentru funcția de portar au fost două nominalizări. Una pentru Jacky Ghionescu, pentru ca să (nenea Iancu, de!) vadă mai bine ce se întâmplă pe teren, nevalidată, că dacă nu a văzut până acum nu mai are rost, și Ovy Lender, care știe ce se întâmplă cu/pe orice teren și are și experiență intercontinentală.
S-a menționat, tot în unanimitate, că această echipă poate juca în orice sistem și dacă joacă pe pașii Horei unirii va avea succes. Dacă în loc să dea mână cu mână vor da cu piciorul („c-așa-i în fotbal”), după jocul școală de sâmbătă, porumbeii se tem că vom urmări cu interes mai departe reluarea lung metrajului „Marile speranțe” sau reluarea reluării, ca în fiecare an.
Dinspre „Lloyd”, Petrică Moise reia obsesiv, de la tinerețe pân’ la bătrânețe: „Că Banatu n-o apus, / Bănățăni cu fruntea sus !” și „Până mor și nu m-ogoi / Ca să scot fala dân voi”.
