O zi obișnuită de antrenament în ianuarie. Neobișnuite poate doar zdrențele de ceață și lipsa troienelor de zăpadă.
Rolerii din Piața Operei, însoțiți de puiuții preșcolari, au lăsat căldura mansardelor pentru o escapadă la stadionul de antrenament al lui Poli. S-au hotărât atunci când un grup de taximetrști triști au decis să meargă să vadă noile achiziții ale clubului, luați, vorba unuia, „pe bani puțini și vorbe multe”.
Porumbeii din Piața Operei, cu sufletul alb-violet împărțit între iad și rai, jumătate cu o singură dorință spusă în gând de Crăciun la lumina stelei călătoare: „Să avem echipă mare”, cea din prima ligă, dar privind și în jos cu cealaltă jumătate, la liga a a IV-a, cu aceeași dorință, stau cuminți pe gardul din spatele tribunei rezervată ziariștilor și publicului la antrenamente.
Relu Șunda conduce antrenamentul, deocamdată cu calm și înțelegere. O grupă poartă culoarea verde a speranței, cealaltă, o culoare nedefinită, ceva neclar ca și viitorul echipei.
Mașina de scos untul e însă gata pregătită. Totul e să aibă cu cine și „cine” să aibă și unt de scos.
Publicul, format din câțiva jurnaliști, taximetriști și porumbei, e tăcut. Jurnaliștii se întreabă ce să scrie, taximetriștii devin și mai triști, iar rolerii văd că optimismul drukerilor din Piața Operei e exagerat.
Comentariile sunt puține. „Vom juca pe gheață subțire în februarie”, „Va fi ca-n film: Pe gheața subțire”.
„Pe gheată! Pe gheată!”, se bucură gulerații preșcolari care nu-l pot pronunța încă pe „ț”.
Stimată conducere, stimați aleși locali, stimați patroni locali, dacă o ducem tot așa, Aurel Șunda va fi nevoit să joace pe gheața subțire și să mizeze pe gheata subțire.
Patriotismul local s-a dus pe apa sâmbetei sau e bun doar când ne aduce apa la moară?
S-auzim numai de bine!
